TRĂSURICĂ, trăsurici și trăsurele, s. f. Diminutiv al lui trăsură; trăsură mică și ușoară (uneori numai cu două roți). Ne suim în trăsurica lui împletită, cu pușca între noi, și hai la cîmp ori la baltă. SADOVEANU, O. VIII 158. ♦ Mic vehicul (cu arcuri) împins cu mîna, în care sînt plimbați copiii mici; cărucior, căruț.