7 definiții pentru trăncănit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂNCĂNÍT s. n. Faptul de a trăncăni.V. trăncăni.

TRĂNCĂNÍT s. n. Faptul de a trăncăni.V. trăncăni.

trăncănit1 sn [At: LM / Pl: ~uri / E: trăncăni1] 1 (Reg) Troncăneală (1). 2 (Pfm) Trăncăneală1 (2).

TRĂNCĂNÍT s. n. 1. Faptul de a trăncăni; vorbărie deșartă, trăncăneală. 2. Zgomot (ritmic). Se uită la pendula cu amorași de bronz și flori de alamă. Ea singură îi auzea trăncănitul metalic. DUMITRIU, B. F. 55.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂNCĂNÍT s. v. flecăreală.

TRĂNCĂNIT s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!)

Intrare: trăncănit (s.n.)
trăncănit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăncănit
  • trăncănitul
  • trăncănitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trăncănit
  • trăncănitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trăncănit (s.n.)

  • 1. Faptul de a trăncăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flecăreală trăncăneală
  • 2. Zgomot (ritmic).
    surse: DLRLC sinonime: zgomot un exemplu
    exemple
    • Se uită la pendula cu amorași de bronz și flori de alamă. Ea singură îi auzea trăncănitul metalic. DUMITRIU, B. F. 55.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi trăncăni
    surse: DEX '98 DEX '09