Definiția cu ID-ul 935499:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRĂNCĂNIT s. n. 1. Faptul de a trăncăni; vorbărie deșartă, trăncăneală. 2. Zgomot (ritmic). Se uită la pendula cu amorași de bronz și flori de alamă. Ea singură îi auzea trăncănitul metalic. DUMITRIU, B. F. 55.