22 de definiții pentru trând


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂND, trânji, s. m. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună-deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis).Cf. sl. trondŭ.

trând1 sm [At: COD. VOR. 98/2 / V: (reg) ~nc, ~ns, ~nt, ~nz sm, ~nci, ~nși smp / Pl: ~nji, (reg) ~nzi / E: vsl трѫдъ] 1 (Med; înv) Hidropizie. 2 (Med; pop; mpl) Hemoroizi. 3 (Med; reg; îf trâns) Cancer (1). 4 (Reg; lpl; șîc buruiană-de-~nji) Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina stufoasă și cu florile de culoare galbenă sau brun-deschis, plăcut mirositoare Si: (reg) cuibul-pământului, cuibul-păsării, cuibul-rândunicii, cuibușor, moșnegei, trânjișori (Neottia nidus avis). 5 (Bot; reg; și îae) Mama-pădurii (Lathraea squamaria). 6 (Bot; reg) Trânjoaică (Ranunculus illyricus).

trând2 [At: LB / V: (reg) ~nt, ~nz sm, ~nci, trunji smp / Pl: ~nji sm, ~uri, (reg) ~e sn / E: vsl трѫтъ, трѫдъ „bondar, parazit”] 1 sm (Pop; de obicei lpl) Larva unei insecte care trăiește în intestinele cailor sau ale vitelor. 2 sm (Pop) Boală provocată de trând2 (1). 3 sm (Reg; d. copii; îe) A avea ~ A fi neastâmpărat. 4 sm (Ent; Buc; Mol; îf trânt, trânz) Băligar (6) (Geotrupes stercorarius). 5 sn (Reg) Întăritură a pielii în palmă sau la călcâi Si: bătătură. 6 sm (Reg; îf trunji) Grunji (1). 7 sm (Reg; lpl) Rămășițe care se așază pe fundul vasului în care s-a topit untul Si: toropit1 (1). 8 sm (Reg) Zaț de cafea. 9 sm (Reg) Rămășițe de var în cazan, care nu mai pot fi folosite. 10 sn (Înv) Piatră de var albă și moale, care se folosea în școli drept cretă.

trând3, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~nji, ~e / E: ns cf trândav2] (Reg) 1-2 (D. oameni) Trândav2 (2, 4). 3 (D. pâine) Trândav2 (8).

TRẤNJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis).Cf. sl. trondŭ.

TRÎND, trînji, s. m. (Popular, mai ales la pl.) 1. Hemoroizi. 2. Larva unei insecte care trăiește în intestinele cailor; boală provocată de această larvă. Trînjii sînt niște paraziți ce trăiesc în partea intestinului gros... și produc calului o foarte mare mîncărime. ȘEZ. IV 121. 3. (Rar) Reziduu, rămășiță, rest; fig. lepădătură, drojdie, pleavă. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea mai... defăimatjegul, lepra și trînjii societății. M. I. CARAGIALE, C. 57.

TRÂNJI m. pl. pop. Umflături mici dureroase sângerânde la rect și la anus, provocate de o dilatare patologică a venelor; hemoroizi. /<sl. trondu

trânji m. 1. pl. emoroide; 2. buruiană întrebuințată de popor pentru a vindeca trânjii (Ranunculus illyricus). [Plural din trând cu sensul învechit de «umflătură»(v. trândav)].

1) trî́njĭ m. pl. (din trînzĭ, pl. luĭ trînd). Emoroide. O plantă ranunculacee (ranúnculus illýricus), cu care poporu tratează emoroidele.

2) trînjĭ m. pl. Munt. est. Drojdie de cafea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trând (înv., pop.) s. m., pl. trânji


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURUIANĂ-DE-TRÂNJI s. v. șoaldină.

TRÂNJI s. pl. v. hemoroizi, șoaldină.

TRÂNJI s. pl. (BOT.; Neottia nidus avis) (reg.) cuibușor, cuibul-pământului.

buruiană-de-trînji s. v. ȘOALDINĂ.

trînd adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

TRÎNJI s. pl. (BOT.; Neottia nidus-avis) (reg.) cuibușor, cuibul-pămîntului.

trînji s. pl. v. HEMOROIZI. ȘOALDINĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trând1, trânji, s.m. (înv.) 1. hidropizie, dropică. 2. hemoroizi. 3. trinjoaică.

trând2, trânji, trânduri, s.m. și n. (reg.) 1. larvă a unei insecte din intestinele unor animale; boala cauzată. 2. grunji. 3. rămășițe, resturi. 4. piatră de var, albă, mată, folosită drept cretă.

Intrare: trând
substantiv masculin (M11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trând
  • trândul
  • trându‑
plural
  • trânji
  • trânjii
genitiv-dativ singular
  • trând
  • trândului
plural
  • trânji
  • trânjilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)