toreador sm [At: ALEXI, W. / P: ~re-a~ / Pl: ~i / E: fr toréador] Luptător cu taurii într-o coridă Si: torero.

TOREADOR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). Ca un trufaș toreador M-am înarmat, și în arenă M-am coborît provocător. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 183. – Pronunțat: -re-a-.

TOREADOR s.m. Luptător cu taurii în jocurile de arenă care se desfășoară în Spania și în sudul Franței; torero. [Pron. -re-a-. / < fr. toréador, cf. sp. torero < toro – taur].

TOREADOR s. m. luptător cu taurii într-o coridă; torero. (< fr. toréador)

TOREADOR ~i m. Luptător cu taurii în arenă, la coride. [Sil. -re-a-] /<fr. toréador

toreador m. cel ce se luptă cu taurii, în cursele publice.

*toreadór m. (sp. toreador, d. torear, a te lupta cu tauriĭ). Luptător călare în luptele cu tauriĭ. – Cuv. ob. în Spania e torero, care luptă pe jos și omoară tauru.

femeie-toreador s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de toreador ◊ „Femei-toreador au existat în Spania și în trecut.” Mag. 29 XII 66 p. 3. ◊ „După prima femeie-toreador, acum a apărut și prima femeie-gondolier. Este vorba de venețiana L.B., în vârstă de 22 de ani.” Săpt. 4 X 74 p. 5 //din femeie + toreador//

toreador (desp. -re-a-) s. m., pl. toreadori

toreador (-re-a-) s. m., pl. toreadori

toreador s. m. (sil. -re-a-), pl. toreadori

toreador (e-a)

TOREADOR s. torero.