opțiuni
  • info

11 definiții pentru torcătoare (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORCĂTOR, -OARE, torcători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care toarce (manual sau mecanic). 2. S. f. Mașină sau unealtă pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. -ător.

torcător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: toarce + -ător] 1 smf Persoană care toarce (2) lână, in, cânepă etc. Si: (reg) torcăreasă (1), torcășiță (1). 2 smf Persoană a cărei îndeletnicire este torsul1 (1-2) Si: (reg) torcăreasă (2), torcășiță (2). 3 smf (Reg; fig; în credințele populare) Ființe supranaturale despre care se crede că torc firul vieții. 4 smf Persoană care lucrează la o mașină de tors1 5 sf Mașină de tors1 (2) fire textile Si: torsătoare. 6 sf (Mar) Torcărie (2). 7 s (Reg) Fir de urzeală care nu încape în spată (și care se face ghem, rămânând pe lângă război) Si: (reg) întorcător, înturnătoare, mânz.

TORCĂTOR, -OARE, torcători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care toarce (manual sau mecanic). 2. S. f. Mașină sau unealtă pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. -ător.

TORCĂTOR, -OARE, torcători, -oare, s. m. și f. 1. (Numai la f.) Femeie care toarce sau a cărei îndeletnicire este torsul. Împărătesei îi păru bine că feciorul i-a adus o fată atît de harnică, o torcătoare atît de năzdrăvană. RETEGANUL, la CADE. Draga mamei torcătoare, Cînd te-i duce-n șezătoare, Spune-i badei la ureche Că ești tinerică vechie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448. 2. Persoană care lucrează la o mașină de tors.

TORCĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor care lucrează la mașina de tors. /a toarce + suf. ~tor

torcătór, -oáre adj. Care toarce.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

torcătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. torcătoarei; pl. torcătoare

torcătoare1 (persoană) s. f., g.-d. art. torcătoarei; pl. torcătoare

torcătoare (persoană) s. f., g.-d. art. torcătoarei; pl. torcătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TORCĂTOR s. v. filator.

torcător s. v. FILATOR.

Intrare: torcătoare (persoană)
torcătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torcătoare
  • torcătoarea
plural
  • torcătoare
  • torcătoarele
genitiv-dativ singular
  • torcătoare
  • torcătoarei
plural
  • torcătoare
  • torcătoarelor
vocativ singular
  • torcătoare
  • torcătoareo
plural
  • torcătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

torcător, torcătorisubstantiv masculin
torcătoare, torcătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care toarce (manual sau mecanic). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: filator
    • format_quote Împărătesei îi păru bine că feciorul i-a adus o fată atît de harnică, o torcătoare atît de năzdrăvană. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
    • format_quote Draga mamei torcătoare, Cînd te-i duce-n șezătoare, Spune-i badei la ureche Că ești tinerică vechie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448. DLRLC
etimologie:
  • Toarce + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.