TORCĂTOR, -OARE, torcători, -oare, s. m. și f. 1. (Numai la f.) Femeie care toarce sau a cărei îndeletnicire este torsul. Împărătesei îi păru bine că feciorul i-a adus o fată atît de harnică, o torcătoare atît de năzdrăvană. RETEGANUL, la CADE. Draga mamei torcătoare, Cînd te-i duce-n șezătoare, Spune-i badei la ureche Că ești tinerică vechie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448. 2. Persoană care lucrează la o mașină de tors.