11 definiții pentru torțel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORȚÉL, torței, s. m. Numele a două plante parazite fără frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea).Tort1 + suf. -el.

TORȚÉL, torței, s. m. Numele a două plante parazite fără frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea).Tort1 + suf. -el.

TORȚÉL s. m. Plantă parazită fără frunze, cu tulpină filiformă, care se răsucește în jurul plantelor pe care trăiește (Cuscuta Epithymum). – Variantă: torțiél s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

torțél s. m., pl. torțéi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TORȚÉL s. (BOT.) 1. (Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniță, întorțel, lipici, părul-Sfintei-Mării, (prin Ban.) steagul-zânelor. 2. (Cuscuta) gălbează.

TORȚÉL m. Plantă erbacee parazită fără frunze, cu tulpină filiformă și agățătoare; iniță. /tort + suf. ~el


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

torțél, torțéi, s.m. (reg.) berbec de doi ani.

torțel m. Bot. borangic. [Lit. tort mic din cauza tulpinei acestei plante în formă de fir].

tortél și torțél m., pl. (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128.

torțél s. m., pl. torțéi

TORȚEL s. (BOT.; Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniță, întorțel, lipici, părul-Sfintei-Mării, (prin Ban.) steagul-zînelor.

Intrare: torțel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torțel
  • torțelul
  • torțelu‑
plural
  • torței
  • torțeii
genitiv-dativ singular
  • torțel
  • torțelului
plural
  • torței
  • torțeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)