11 definiții pentru toporișcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPORÍȘCĂ, toporiști, s. f. Topor cu coadă scurtă (folosit altădată și ca armă de luptă). – Din bg. toporiška.

TOPORÍȘCĂ, toporiști, s. f. Topor cu coadă scurtă (folosit altădată și ca armă de luptă). – Din bg. toporiška.

toporișcă sf [At: TDRG / V: (reg) ~râș~ / Pl: ~ște, ~ști / E: bg топоришка] 1 Topor (1) cu coada scurtă (folosit altădată și ca armă de luptă). 2 (Reg; îe) Din topor, ~ Dintr-o situație mai bună în una mai rea. 3 (Reg) Toporiște (1). 4 (Mun) Numărul nouă în jocurile de copii. 5-6 (Reg; șhp) Toporaș (1-2).

TOPORÍȘCĂ, toporiști, s. f. Topor cu coadă scurtă (folosit altădată și ca armă de război); bardă. A tăiat răchitișul secerîndu-l repede, singur, cu o toporișcă, în mănunchiuri. GALAN, Z. R. 92. Toporișca trebuie mînuită cu grijă. CAMILAR, N. II 395. Sînteți trei voinici, tineri și sprinteni, tustrei țintași buni, cu arcurile pe după gît, cu cuțitele la brîu, cu toporiștile în mîini. DELAVRANCEA, O. II 106.

TOPORÍȘCĂ ~ti f. pop. Topor cu coadă scurtă și cu tăișul lat, folosit la cioplit; bardă. /<bulg. toporiška

toporíșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (bg. toporiška, coada toporuluĭ; rus. -isko, topor prost). Topor mic, secure.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toporíșcă s. f., g.-d. art. toporíștii; pl. toporíști

toporíșcă s. f., g.-d. art. toporíștii; pl. toporíști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOPORÍȘCĂ s. 1. securice, (înv. și reg.) securică. (O secure mică sau ~.) 2. v. bardă.

TOPORÍȘCĂ s. v. coadă.

TOPORIȘCĂ s. 1. securice, (înv. și reg.) securică. (O secure mică sau ~.) 2. bardă, (reg.) toporiță, (Mold.) toaipă. (Lovitură de ~.)

Intrare: toporișcă
toporișcă substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toporișcă
  • toporișca
plural
  • toporiști
  • toporiștile
genitiv-dativ singular
  • toporiști
  • toporiștii
plural
  • toporiști
  • toporiștilor
vocativ singular
plural

toporișcă

  • 1. Topor cu coadă scurtă (folosit altădată și ca armă de luptă).
    exemple
    • A tăiat răchitișul secerîndu-l repede, singur, cu o toporișcă, în mănunchiuri. GALAN, Z. R. 92.
      surse: DLRLC
    • Toporișca trebuie mînuită cu grijă. CAMILAR, N. II 395.
      surse: DLRLC
    • Sînteți trei voinici, tineri și sprinteni, tustrei țintași buni, cu arcurile pe după gît, cu cuțitele la brîu, cu toporiștile în mîini. DELAVRANCEA, O. II 106.
      surse: DLRLC

etimologie: