15 definiții pentru toponimie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPONIMIE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie.

TOPONIMIE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie.

toponimie sf [At: SADOVEANU, O. XVI, 10 / Pl: (1) ~ii / E: fr toponymie] 1 Totalitatea numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune Si: toponomastică (1). 2 Ramură a onomasticii care studiază originea, sensul, forma și evoluția numelor proprii de locuri Si: toponomastică (2).

TOPONIMIE, toponimii, s. f. 1. Totalitatea numelor de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune; nomenclatură topică. Toponimia se moștenește de la un neam la altul. SADOVEANU, O. L. 11. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor de locuri.

TOPONIMIE s.f. 1. Totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui ținut, ale unei țări etc. 2. Ramură a lingvisticii care studiază numele de locuri; toponomastică. [Gen. -iei. / < fr. toponymie, cf. gr. topos – loc, onoma – nume].

TOPONIMIE s. f. 1. totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unei regiuni, țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază toponimele; toponomastică. 3. parte a morfologiei medicale care indică poziția și locul organelor și al părților anatomice. (< fr. toponymie)

TOPONIMIE f. 1) Totalitate a denumirilor de localități și locuri (dintr-o regiune sau dintr-o țară). 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul toponimelor; toponomastică. [G.-D. toponimiei] /<fr. toponymie

*toponimíe f. (vgr. tópos, loc, și ónoma, nume. V. sin-onimie). Numele locurilor, nomenclatura topografică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

toponimie (desp. to-po-/top-o-) s. f., art. toponimia, g.-d. toponimii, art. toponimiei

!toponimie (to-po-/top-o-) s. f., art. toponimia, g.-d. toponimii, art. toponimiei

toponimie s. f. (sil. mf. top-), art. toponimia, g.-d. art. toponimiei; pl. toponimii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TOPONIMIE (TOPONOMASTICĂ) s. f. (< fr. toponymie, cf. gr. topos „loc” + onoma „nume”): 1. totalitate a numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui ținut, ale unei țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază numele de locuri.

TOP-, v. TOPO-.~algie (v. -algie), s. f., senzație de durere precis localizată; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a unei arii citoarhitectonice corticale; ~onim (v. -onim), s. n., nume de loc; sin. toponimic (2); ~onimic (v. -onimic), adj., s. n., 1. adj., Care aparține toponimiei. 2. s. n., Toponim*; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitate a numelor proprii de locuri ale unei regiuni sau țări. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; sin. toponomastică. 3. Parte a morfologiei medicale care indică poziția și direcția organelor și părților anatomice.

Intrare: toponimie
toponimie substantiv feminin
  • silabație: to-po-, top-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toponimie
  • toponimia
plural
  • toponimii
  • toponimiile
genitiv-dativ singular
  • toponimii
  • toponimiei
plural
  • toponimii
  • toponimiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toponimie, toponimiisubstantiv feminin

  • 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Toponimia se moștenește de la un neam la altul. SADOVEANU, O. L. 11. DLRLC
  • 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Parte a morfologiei medicale care indică poziția și locul organelor și al părților anatomice. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.