opțiuni

10 definiții pentru tontolete (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONTOLÉTE, tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.

TONTOLÉTE, tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.

tontolete sm, a [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~leț sm / Pl: ~eți / E: tont + -olete] (Reg) 1-2 Tont (1-2).

TONTOLÉTE, tontoleți, adj. m. (Popular) Prost, neghiob, prostănac. După ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108. ◊ (Substantivat) Dete el preste un tontolete de om, care lua copacii de vîrf și îi încovoia. ISPIRESCU, la TDRG.

TONTOLÉTE ~ți m. fam. Om tont. /tont + suf. ~olete

tontălău (tontolete) m. tare tont: după ce că era cam tontolete, rămase și cam zănatic ISP.

tontălắŭ m. (d. tont). Fam. Mare tont. – În Olt. tontoléte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tontoléte (pop.) adj. m., s. m., pl. tontoléți

tontoléte adj. m., s. m., pl. tontoléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TONTOLÉTE adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

tontolete adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: tontolete (s.m.)
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tontolete
  • tontoletele
plural
  • tontoleți
  • tontoleții
genitiv-dativ singular
  • tontolete
  • tontoletelui
plural
  • tontoleți
  • tontoleților
vocativ singular
  • tontolete
plural
  • tontoleților

tontolete

etimologie:

  • Tont + sufix -olete.
    surse: DEX '98 DEX '09