tonetă sf [At: SCÎNTEIA, 1966, nr. 6894 / Pl: ~te / E: ns cf fr tonnelet] Stand mic pentru comerțul stradal.

TONETĂ s.f. Gheretă, stand unde se vînd pe stradă cărți, răcoritoare, dulciuri etc. [După fr. tonnelet – butoiaș].

TONETĂ s. f. stand mic pentru comerțul stradal, unde se vând cărți, răcoritoare, dulciuri etc. (după fr. tonnelet)

tonetă s. f. (com.) Stand mic pe stradă unde se vând cărți, dulciuri etc. ◊ „În vara acestui an vor funcționa cu aproximație 150 mai multe unități sezoniere (piațete, tonete-gherete, cărucioare-scutere, triciclete) decât în vara anului trecut.” I.B. 12 IV 62 p. 1; v. și micromagazin (după fr. tonnelet; Al. Graur în SMFC IV 82, A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DN3, DEX-S)

TONETĂ ~e f. Gheretă sau tarabă la care se vând, pe stradă, articole mărunte, dulciuri, răcoritoare. /<fr. tonnelet

tonetă (gheretă) s. f., g.-d. art. tonetei; pl. tonete

tonetă (gheretă) s. f., g.-d. art. tonetei; pl. tonete

tonetă s. f., pl. tonete

TONETĂ s. v. chioșc.

TONETĂ s. chioșc, gheretă. (O ~ cu dulciuri.)