11 definiții pentru toi (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

toi1 i [At: MAT. DIALECT. I, 99 / E: ns cf toi3] (Reg; rep) Strigăt cu care se stârnesc iepurii din culcușuri.

toi4 [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 691/14 / Pzi: ~esc / E: toi3] 1 vi (Îvp) A face zgomot. 2 vi (Îvp) A striga. 3 vt (Îvp) A certa (1). 4-5 vtr (Reg) A (se) calma (1-2).

TOÍ2, toiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A face zgomot, gălăgie; a hăui. Dar vin mulți colindători Și-aceia tare-or toi, De nu te-i putea hodini. ȘEZ. XVIII 116.

TOÍ1, toiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face gălăgie; a hăui. – Din toi2.

TOI vb. (Mold., Criș.) A mustra; a ocărî. A: Fericitul . . . să feace ca focul asupra lor . . . și-i toiia zîcînd: a ce le scrieți voi aceastea? DOSOFTEI, VS. C: Voi nu gîndiți să ascultați cuvîntul lui Dumnăzău . . ., ce încă toiți și vă aflați alte besezi. MOL. 1695, 83v. Etimologie: toi s.n. (< tc. toy).. Cf. preobrăzi, probozi, vrevi; înjura, lihăi.

toĭésc v. tr. (d. toĭ? V. destoĭ). Nord. Rar. Mustru. V. intr. Strig, răcnesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, striga, țipa, urla, zbiera.

toi vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

toí, toiésc, vb. IV (reg.) 1. a certa, a mustra. 2. a face zgomot. 3. a (se) calma, a (se) liniști.

toí2, toiesc, vb. intranz. – (reg.) A certa, a mustra, a sfădi: „Cu armele țurgăluind / Și din gură jib toind” (Bârlea, 1924: 9). – Din toi „ceartă” (Scriban, DLRM, MDA).

toí, toiesc, vb. intranz. – A certa, a mustra, a sfădi: „Cu armele țurgăluind / Și din gură jib toind” (Bârlea 1924: 9). – Din toi „ceartă”.

Intrare: toi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toi
  • toire
  • toit
  • toitu‑
  • toind
  • toindu‑
singular plural
  • toiește
  • toiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • toiesc
(să)
  • toiesc
  • toiam
  • toii
  • toisem
a II-a (tu)
  • toiești
(să)
  • toiești
  • toiai
  • toiși
  • toiseși
a III-a (el, ea)
  • toiește
(să)
  • toiască
  • toia
  • toi
  • toise
plural I (noi)
  • toim
(să)
  • toim
  • toiam
  • toirăm
  • toiserăm
  • toisem
a II-a (voi)
  • toiți
(să)
  • toiți
  • toiați
  • toirăți
  • toiserăți
  • toiseți
a III-a (ei, ele)
  • toiesc
(să)
  • toiască
  • toiau
  • toi
  • toiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toi (vb.)

  • 1. regional A face zgomot, gălăgie.
    surse: DLRLC sinonime: hăui attach_file un exemplu
    exemple
    • Dar vin mulți colindători Și-aceia tare-or toi, De nu te-i putea hodini. ȘEZ. XVIII 116.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • toi
    surse: DLRM