5 definiții pentru tohoc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tohoc sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) taoc, tăoc, tih~, tohac, tooc, torh~, troonoc, tuh~ (Pl: -uri), tuoc (Pl: ~uri), tuonoc / Pl: ~oace / E: ns cf trohot] 1 (Reg) Resturi amestecate de paie, fân, coceni, nuiele etc. 2 (Reg) Gunoi provenit de la măturat sau de la treierat, amestecat cu țărână. 3 (Reg) Grâu de calitatea a doua. 4 (Reg) Lână măruntă, de calitate inferioară, care cade la scărmănat. 5 (Olt; Mun) Amestec de lucruri mărunte. 6 (Reg; îf tihoc) Noroi. 7 (Reg; îaf) Murdărie.

tu(h)óc n., pl. urĭ (cp. cu trohot). Ban. Olt. Zoană, gozurĭ, rămășiță, gunoĭ de la treĭerat orĭ de la măturat, trohot, vreascurĭ putrezite și buruĭene care se pun pe gardurile de nuĭele. – Și tohóc (Izv. Sept. 1923, 22), tohác (Hațeg. Vicĭu), tuonóc și troonóc (Tel, Rev. I. Crg. 9, 126) și torhóc (Univ. 12, 12, 38; 9, 1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tohóc, tohoáce, s.n. (reg.) resturi de paie, fân, coceni; gunoi măturat la treierat. 2. noroi, murdărie.

Intrare: tohoc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tohoc
  • tohocul
  • tohocu‑
plural
  • tohocuri
  • tohocurile
genitiv-dativ singular
  • tohoc
  • tohocului
plural
  • tohocuri
  • tohocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tohoc
  • tohocul
  • tohocu‑
plural
  • tohoace
  • tohoacele
genitiv-dativ singular
  • tohoc
  • tohocului
plural
  • tohoace
  • tohoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)