tohoc sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) taoc, tăoc, tih~, tohac, tooc, torh~, troonoc, tuh~ (Pl: -uri), tuoc (Pl: ~uri), tuonoc / Pl: ~oace / E: ns cf trohot] 1 (Reg) Resturi amestecate de paie, fân, coceni, nuiele etc. 2 (Reg) Gunoi provenit de la măturat sau de la treierat, amestecat cu țărână. 3 (Reg) Grâu de calitatea a doua. 4 (Reg) Lână măruntă, de calitate inferioară, care cade la scărmănat. 5 (Olt; Mun) Amestec de lucruri mărunte. 6 (Reg; îf tihoc) Noroi. 7 (Reg; îaf) Murdărie.