10 definiții pentru tocălie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCĂLIE, tocălii, s. f. (Reg.) 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. – Din toca.

TOCĂLIE, tocălii, s. f. (Reg.) 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. – Din toca.

tocălie sf [At: MUMULEANU, C. 149/9 / Pl: ~ii / E: toacă + -ălie] 1 (Reg) Morișcă de lemn care, învârtită de vânt sau cu mâna, produce un zgomot, speriind păsările din lanuri sau din vii Si: (reg) tocănitoare (2). 2 (Reg) Toacă (2). 3 (Mun; Olt) Unealtă alcătuită dintr-un cârlig înfipt într-un mâner, cu ajutorul căruia se răsucesc nojițele și funiile. 4 Piesă de lemn cu crestături de care se oprește slobozitorul războiului de țesut, ca să nu se demleze sulurile Si: (reg) cățel, cordenci, piedică, proptar, răzuș. 5 (Reg) Bucată de lemn ușor, care se leagă de partea de sus a plasei de pescuit, pentru a o susține la suprafață Si: plută.

TOCĂLIE, tocălii, s. f. (Regional) 1. Morișcă de lemn care păcănește și sperie păsările din lanuri și din vii. Voi sînteți tocălii, De speriet păsări-n vii. SEVASTOS, N. 94. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase, năvoade etc. Răsucirea acum... nu se mai face cu fusul, ci cu alt instrument, numit tocălia. ANTIPA, P. 169. 3. Dispozitiv la războiul de țesut care fixează sulurile.

TOCĂLIE ~i f. Morișcă de lemn folosită pentru a speria păsările din lanuri și din vii prin zgomotul ritmic, produs la rotire. /toacă + suf. ~ălie

tocălie f. piedica stativelor (se aude prin Argeș). [Cf. toc].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tocălie (reg.) s. f., art. tocălia, g.-d. art. tocăliei; pl. tocălii, art. tocăliile (desp. -li-i-)

tocălie (reg.) s. f., art. tocălia, g.-d. art. tocăliei; pl. tocălii, art. tocăliile

tocălie s. f., art. tocălia, g.-d. art. tocăliei; pl. tocălii, art. tocăliile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOCĂLIE s. v. cățel, cordenci, toacă.

tocălie s. v. CĂȚEL. CORDENCI. TOACĂ.

Intrare: tocălie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocălie
  • tocălia
plural
  • tocălii
  • tocăliile
genitiv-dativ singular
  • tocălii
  • tocăliei
plural
  • tocălii
  • tocăliilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tocălie, tocăliisubstantiv feminin

regional
  • 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Voi sînteți tocălii, De speriet păsări-n vii. SEVASTOS, N. 94. 2. DLRLC
  • 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Răsucirea acum... nu se mai face cu fusul, ci cu alt instrument, numit tocălia. ANTIPA, P. 169. DLRLC
  • 3. Dispozitiv la războiul de țesut care fixează sulurile. DLRLC
etimologie:
  • toca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.