12 definiții pentru toaipă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOÁIPĂ, toaipe, s. f. (Reg.) Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. – Et. nec.

TOÁIPĂ, toaipe, s. f. (Reg.) Unealtă de dulgherie în formă de bardă sau de topor, cu care se cioplesc grinzile. – Et. nec.

toaipă sf [At: BARONZI, L. 126 / V: (reg) -ifă, -apă / Pl: -pe, (reg) toipi / E: net] 1 (Mol) Unealtă de dulgherie în formă de secure sau de topor, cu tăișul mare, întrebuințată mai ales la cioplitul grinzilor Si: bardă. 2 (Reg; în limbajul muncitorilor forestieri; îf toaifa) Topor uzat. 3 (Reg; dep) Femeie proastă. 4 (Reg) Armă nedefinită mai îndeaproape.

TOÁIPĂ, toaipe, s. f. (Mold.) Unealtă de dulgherie în formă de secure, cu care se cioplesc grinzile. Toaipa este o secure mai mare, mijlocia între secure și topor. PAMFILE, I. C. 125.

TOÁIPĂ ~e f. Bardă cu tăișul mare, întrebuințată mai ales la cioplitul grinzilor. /Orig. nec.

toaipă f. Mold. bardă dogărească. [Origină necunoscută].

toáĭpă (oaĭ o silabă) f., pl. e. Mold. Bardă mare dogărească saŭ topor foarte mare cu leafa lungă de cioplit grinzile.

toalpă sf [At: DDRF / Pl: ~pe / E: ucr толпа] (Reg) Ceată1 (19).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toáipă (reg.) (toai-) s. f., g.-d. art. toáipei; pl. toáipe

toáipă s. f., g.-d. art. toáipei; pl. toáipe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOÁIPĂ s. v. bardă, toporișcă.

toaipă s. v. BARDĂ. TOPORIȘCĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

toáipă (-pe), s. f. – Teslă, bardă. Origine necunoscută. În Mold.

Intrare: toaipă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toaipă
  • toaipa
plural
  • toaipe
  • toaipele
genitiv-dativ singular
  • toaipe
  • toaipei
plural
  • toaipe
  • toaipelor
vocativ singular
plural