TETRAPOD¹, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază Evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.

tetrapod¹ sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 199/4 / V: (înv) tat~, trata~ / Pl: ~uri, (înv) ~oade / E: ngr τετράποδος] 1 Piedestal cu patru picioare pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. 2 (Pex) Acoperământ pentru tetrapod (1) (făcut dintr-o țesătură scumpă). 3 (Îvr) Pupitru pentru note. 4 (Îvr) Podium în templu pe care se oficiau anumite ceremonii religioase. 5 Bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, folosit pentru protecția digurilor și a coastelor maritime.

TETRAPOD¹, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare, pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. – Din ngr. tetrápodos.

TETRAPOD, tetrapoduri, s. n. Piedestal cu patru picioare pe care se așază în biserică evanghelia sau diferite obiecte de cult. Preotul, gătind tetrapodul în mijlocul bisericii, pune sfînta evanghelie pe dînsul. SEVASTOS, N. 66. Sloboade o rază misterioasă pe o icoană a mîntuitorului, care stă pe un tetrapod în fund. NEGRUZZI, S. I 215.

TETRAPOD, -Ă adj., s.n. Patruped. // s.n. 1. Piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. Bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, folosit pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. [Pl. -ozi, -ode. / < fr. tétrapode(s), cf. gr. tetra – cu patru, pous – picior].

TETRAPOD s. n. 1. piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. (< gr. tetrapodos)

TETRAPOD² ~uri n. bis. Piedestal cu patru picioare pe care se pun obiectele de cult. /<ngr. tetrápodos

tetrapod n. măsuță pe patru picioare pe care stă icoana hramului ori sfânta evanghelie. [Gr. mod.].

tetrapód n., pl. oade (ngr. tetrápodon, pupitru, lit. „cu patru picĭoare”. V. calapod). Analog, pupitru portativ pe care se pune evanghelia cînd se citește în mijlocu bisericiĭ.

analoghion n. masă îngustă portativă, numită și tetrapod, întrebuințată în biserică la diferite servicii. [Gr. mod.].

tetrapod³ (piedestal) (desp. te-tra-) s. n., pl. tetrapoduri

tetrapod³ (piedestal) (te-tra-) s. n., pl. tetrapoduri

tetrapod (piedestal, bloc de beton) s. n. (sil. -tra-), pl. tetrapoduri

tetrapod (-oade), s. n. – Piedestal cu patru picioare. – Var. tratapod. Ngr. τετράποδος (Candrea).