tetrapod¹ sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 199/4 / V: (înv) tat~, trata~ / Pl: ~uri, (înv) ~oade / E: ngr τετράποδος] 1 Piedestal cu patru picioare pe care se așază evanghelia sau diferite obiecte de cult. 2 (Pex) Acoperământ pentru tetrapod (1) (făcut dintr-o țesătură scumpă). 3 (Îvr) Pupitru pentru note. 4 (Îvr) Podium în templu pe care se oficiau anumite ceremonii religioase. 5 Bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, folosit pentru protecția digurilor și a coastelor maritime.