11 definiții pentru testaceu (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus.

TESTACÉU, testacee, s. n. (La pl.) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros; (și la sg.) moluscă aparținând acestui subordin. – Din fr. testacé, lat. testaceus.

testaceu [At: COSTINESCU / Pl: ~ee / E: fr testacé cf lat testaceus] 1 sn (Lpl) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros. 2 sn (Lsg) Moluscă din ordinul testacee (1). 3 a (D. moluște) Al cărui corp este acoperit cu un înveliș calcaros.

TESTACÉU, testacee, s. n. Moluscă al cărei corp este acoperit cu un înveliș calcaros.

TESTACÉU, -ÉE adj. (Despre moluște) Al cărui corp este acoperit cu un înveliș calcaros. // s.n.pl. Subordin de moluște cu corpul acoperit de un test2 [în DN]; (la sg.) moluscă din acest subordin. [Pron. -ceu, ce-e. / cf. fr. testacé, testacées, lat. testaceus].

TESTACÉU, -ÉE I. adj. acoperit cu o cochilie, cu un test2. II. s. n. pl. 1. ordin de moluște cu corpul acoperit de un test2. 2. subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă. (< fr. tescacé/s/, lat. testaceus)

TESTACÉU ~e n. 1) la pl. Subordin de moluște având corpul acoperit de un test. 2) Moluscă din acest subordin. /<fr. testacé

testaceu a. acoperit cu un țest. ║ n. animal cu țest: stridie, broască.

*testacéŭ, -ée adj., pl. f. ee (lat. tesaceus, d. testa, hîrb, carapace. V. țeastă). Acoperit cu țest, țestos (scoĭcă, carapace, cămașă de solzĭ groșĭ): animale testacee. S. n. Animal cu țest.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

testacéu s. n., art. testacéul; pl. testacée

testacéu s. n., pl. testacée

Intrare: testaceu (s.n.)
testaceu2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • testaceu
  • testaceul
  • testaceu‑
plural
  • testacee
  • testaceele
genitiv-dativ singular
  • testaceu
  • testaceului
plural
  • testacee
  • testaceelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

testaceu (s.n.)

  • 1. (la) plural Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Moluscă aparținând acestui subordin.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. (la) plural Subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă.
    surse: MDN '00

etimologie: