13 definiții pentru terminal (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis.

terminal, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr terminal, lat terminalis] 1 a Care se află la extremitate, la capăt. 2 a Care marchează sfârșitul, încheierea Si: final. 3 sn Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 4 sn Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul. 5 sn Element de conectare a componentelor electronice.

TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. – Din fr. terminal, lat. terminalis.

TERMINÁL,-Ă, terminali, -e, adj. Care e la extremitate, la capăt, la vîrf. Flori terminale.

TERMINÁL, -Ă adj. Care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. // s.n. 1. Partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. Instalație care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator electronic. [Cf. fr. terminal, it. terminale, lat. terminalis].

TERMINÁL, -Ă I. adj. care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. II. s. n. 1. partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. (inform.) echipament care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator. 3. punct final al legăturilor cu un aeroport într-un oraș; stație-terminus pentru încărcarea și descărcarea containerelor. ◊ aerogară, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor. 4. ansamblu de rezervoare și de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line. (< fr. terminal, lat. terminalis)

terminál, -ă adj. Care termină, care reprezintă punctul final ◊ „Calculatorul electronic din Wiesbaden este legat de 800 echipamente terminale cu afișaj luminos și telex, instalate pe întregul teritoriu al țării.” R.l. 1 X 76 p. 6; v. și bancă (de informații), display (1975), ordinator, programator, superminiaturizat

TERMINÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care constituie ultimul element; de la capăt. Punct ~. 2) Care se dezvoltă la capăt; dispus la vârf. Flori ~e. /<fr. terminal, lat. terminalis

*terminál, -ă adj. (lat. terminalis, d. términus, capăt, hotar). Care e la capăt, la extremitate, în vîrf: stațiune, floare terminală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

terminál1 adj. m., pl. termináli; f. terminálă, pl. terminále

terminál adj. m., pl. termináli; f. sg. terminálă, pl. terminále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TERMINÁL adj., s. 1. adj. v. extrem. 2. s. display, imprimator, video.

TERMINAL adj. extrem. (Parte ~ a unui obiect.)

Intrare: terminal (adj.)
terminal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terminal
  • terminalul
  • terminalu‑
  • termina
  • terminala
plural
  • terminali
  • terminalii
  • terminale
  • terminalele
genitiv-dativ singular
  • terminal
  • terminalului
  • terminale
  • terminalei
plural
  • terminali
  • terminalilor
  • terminale
  • terminalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

terminal (adj.)

  • 1. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: extrem (adj.) un exemplu
    exemple
    • Flori terminale.
      surse: DLRLC

etimologie: