TERMINAL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis.

terminal, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr terminal, lat terminalis] 1 a Care se află la extremitate, la capăt. 2 a Care marchează sfârșitul, încheierea Si: final. 3 sn Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 4 sn Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul. 5 sn Element de conectare a componentelor electronice.

TERMINAL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. – Din fr. terminal, lat. terminalis.

TERMINAL,-Ă, terminali, -e, adj. Care e la extremitate, la capăt, la vîrf. Flori terminale.

TERMINAL, -Ă adj. Care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vîrf. // s.n. 1. Partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. Instalație care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator electronic. [Cf. fr. terminal, it. terminale, lat. terminalis].

TERMINAL, -Ă I. adj. care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. II. s. n. 1. partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. (inform.) echipament care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator. 3. punct final al legăturilor cu un aeroport într-un oraș; stație-terminus pentru încărcarea și descărcarea containerelor. ◊ aerogară, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor. 4. ansamblu de rezervoare și de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line. (< fr. terminal, lat. terminalis)

terminal, -ă adj. Care termină, care reprezintă punctul final ◊ „Calculatorul electronic din Wiesbaden este legat de 800 echipamente terminale cu afișaj luminos și telex, instalate pe întregul teritoriu al țării.” R.l. 1 X 76 p. 6; v. și bancă (de informații), display (1975), ordinator, programator, superminiaturizat

TERMINAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care constituie ultimul element; de la capăt. Punct ~. 2) Care se dezvoltă la capăt; dispus la vârf. Flori ~e. /<fr. terminal, lat. terminalis

*terminál, -ă adj. (lat. terminalis, d. términus, capăt, hotar). Care e la capăt, la extremitate, în vîrf: stațiune, floare terminală.

terminal¹ adj. m., pl. terminali; f. terminală, pl. terminale

terminal¹ adj. m., pl. terminali; f. terminală, pl. terminale

terminal adj. m., pl. terminali; f. sg. terminală, pl. terminale

TERMINAL adj., s. 1. adj. v. extrem. 2. s. display, imprimator, video.

TERMINAL adj. extrem. (Parte ~ a unui obiect.)