14 definiții pentru temător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMĂTÓR, -OáRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător.

temător, ~oare a [At: NECULCE, L. 234 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: teme2 + -ător] 1 Care se teme2 (1) Si: (reg) timoros, (îvp) temut2 (3). 2 (Pop; îla) ~ de Dumnezeu Evlavios (2). 3 (Înv) Care se teme2 (2) Si: îngrijorat, neliniștit, preocupat. 4 (Pop) Neîncrezător. 5 (Pop) Gelos (4).

TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Teme + suf. -ător.

TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. Stătea... cuprinsă de acea frică nelămurită și de nădejdea temătoare că de undeva, din vreun colț de umbră, un rîs înăbușit avea s-o călăuzească. DUMITRIU, B. F. 82. ♦ Neîncrezător, bănuitor. Un om bun, însă temător. RETEGANUL, P. II 27. Slab, bolnăvicios, de un caracter aspru, temător. ALECSANDRI, T. 1210. Să nu mai fii temător Și de toți bănuitor! TEODORESCU, P. P. 119.

TEMĂTÓR, -OÁRE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. – Din teme + suf. -(ă)tor.

TEMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar 1) Care se teme. 2) Care manifestă bănuieli; bănuitor. /a teme + suf. ~tor

temător a. 1. care se teme; 2. gelos: peste fire era temător PANN.

temătór, -oáre adj. Care se teme, fricos: om temător de Dumnezeŭ. Gelos: soț temător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre

temătór adj. m., pl. temătóri; f. sg. și pl. temătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMĂTÓR adj. 1. v. fricos. 2. fricos, sălbatic, sperios, (livr.) timorat. (De ce ești atât de ~?) 3. v. bănuitor.

TEMĂTOR adj. 1. fricos, sperios, (livr. și fam.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimîntos, temut, (arg.) tîrșelos. (Fire ~.) 2. fricos, sălbatic, sperios, (livr.) timorat. (De ce ești atît de ~?) 3. bănuitor, neîncrezător, suspicios, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (înv. și reg.) prepuielnic, prepuitor, (reg.) năzarnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.)

Intrare: temător
temător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temător
  • temătorul
  • temătoru‑
  • temătoare
  • temătoarea
plural
  • temători
  • temătorii
  • temătoare
  • temătoarele
genitiv-dativ singular
  • temător
  • temătorului
  • temătoare
  • temătoarei
plural
  • temători
  • temătorilor
  • temătoare
  • temătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)