televiziune sf [At: ENC. TEHN. I, 95 / P: ~zi-u~ / Pl: (2) ~ni / E: fr télévision] 1 Tehnică² a transmiterii la distanță, cu ajutorul mijloacelor de telecomunicație, a imaginilor obiectelor în mișcare. 2 Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1).

TELEVIZIUNE s. f. 3. Emisiune, program de televiziune (2) transmis prin televiziune (1).

TELEVIZIUNE s. f. Tehnica transmisiunii la distanță a imaginilor unor obiecte în mișcare, prin procedee radioelectrice. Dezvoltarea multilaterală a radiotehnicii permite... perfecționarea și răspîndirea televiziunii, care constituie un puternic mijloc de ridicare a culturii poporului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 136.

TELEVIZIUNE s.f. 1. Tehnică a transmiterii la distanță a unor imagini în mișcare, cu ajutorul undelor electromagnetice radiofonice. 2. Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). [Pron. -zi-u-. / < fr. télévision, cf. gr. tele – departe, lat. visio – vedere].

TELEVIZIUNE s. f. 1. tehnică a transmiterii la distanță cu ajutorul mijloacelor de telecomunicație a unor imagini în mișcare. 2. instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). (< fr. télévision)

TELEVIZIUNE f. 1) Tehnică de transmitere la distanță și de recepționare de la distanță, pe un ecran, a imaginilor obiectelor în mișcare, cu ajutorul undelor electromagnetice. 2) Instituție în care se elaborează și se difuzează emisiunile televizate. [G.-D. televiziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. télévision

televiziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. televiziunii; abr. TV [cit. teve]

televiziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. televiziunii; abr. TV [cit. teve]

televiziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. televiziunii; abr. TV

televiziune (i-u)

TELEVIZIUNE s. 1. teve. 2. v. televizor.

TELEVIZIUNE s. televizor, micul ecran. (Ce se transmite la ~?)