TEHNICIAN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2)^[1] înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien.

tehnician, ~ă smf [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr technicien] 1 Specialist într-un anumit domeniu al tehnicii² (1), având o pregătire medie Si: (îvr) tehnic¹. 2 Persoană care dispune de o tehnică (11) înaltă într-o știință, într-o meserie etc.

TEHNICIAN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (II), având o pregătire medie. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (II 2) înaltă într-o știință, într-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien.

TEHNICIAN, -Ă, tehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în domeniul tehnicii (1). Imensa majoritate a muncitorilor și tehnicienilor din țara noastră consideră disciplina socialistă a muncii drept o chestiune de onoare, dînd un înalt exemplu de punctualitate și disciplină în muncă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2870. ♦ Persoană care dispune de o tehnică (2) înaltă (într-o meserie, într-o artă, într-o știință etc.). Pianistul «X» este un bun tehnician.

TEHNICIAN, -Ă s.m. și f. Specialist în tehnică. ♦ Cel care cunoaște, care stăpînește o anumită tehnică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. technicien].

TEHNICIAN, -Ă s. m. f. 1. cadru cu pregătire medie în activitatea de cercetare, proiectare și execuție tehnică. 2. cel care cunoaște, stăpânește o anumită tehnică. (< fr. technicien)

TEHNICIAN ~ană (~eni, ~ene) m. și f. 1) Specialist în tehnică. 2) Persoană care stăpânește la perfecție o anumită tehnică într-un domeniu de activitate. [Sil. -ci-an] /<fr. technicien

tehniciană (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. tehnicienei (desp. -ci-e-); pl. tehniciene

tehniciană (-ci-a-) s. f., g.-d. art. tehnicienei (-ci-e-); pl. tehniciene

tehniciană s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. tehnicienei (sil. -ci-e-); pl. tehniciene