teară² [At: ARVINTE, TERM. 172 / E: it terra] (În limbajul muncitorilor forestieri) 1 sf Pământ ars care se aruncă în timpul iernii pe uluc, pentru a micșora viteza buștenilor transportați în vale. 2-3 sn, i (Art.; rep) (Strigăt prin care se) anunță îngrijitorului ulucului să arunce pământ ars pe uluc, pentru a micșora viteza buștenilor transportați în vale.

teară¹ sf [At: ȘINCAI, HR. III, 48/18 / V: (reg) ta~ / Pl: teri, tere / E: ml telo] 1 (Reg) Urzeală. 2 (Înv) Pânză țesută. 3 (Reg) Război de țesut. 4 (Reg) Pânză a ferăstrăului. 5 (Reg) Ramă a ferăstrăului. 6 (Reg; îs) ~ de paianjen Culcuș făcut de molii în faguri.

TEARĂ, teri, s. f. (Regional) 1. Natră. Natra mai poartă și numele de teară. PAMFILE, I. C. 279. 2. Război de țesut. Ucigă-te crucea, teară, C-am lucrat doi ani și-o vară Pentr-un rost de pînză rară. MARIAN, S. 60. Asta-i lelea cea frumoasă, Pune teara după casă, Cîți or trece, toți să țeasă! POP. – Variantă: tară (ȘEZ. VIII 64) s. f.

teară f. Mold. natră. [Lat. TELA, pânză].

teáră f., pl. terĭ (lat. têla, pînză. V. toaletă). Ban. Trans. Mold. Urzeala învîrtită pe sul (60-100 m.), natră: Se ține lelea de lume, Dar o teară nu știe pune (P. P. în Tribuna Pop. Arad, 1901, 61).

cheară sf vz teară

tară³ sf vz teară¹

TARĂ¹ s. f. v. teară.

teară (război de țesut) (reg.) s. f., g.-d. art. terii; pl. teri

teară (reg.) s. f., g.-d. art. terii; pl. teri

teară s. f., g.-d. art. terii; pl. teri

TEARĂ s. v. natră, război, urzeală.

teară s. v. NATRĂ. RĂZBOI. URZEALĂ.

teară (-eri), s. f. – Urzeală depănată pe sul. – Var. Mold. tară. Mr. teară „caimac”. Lat. tēla (Burlă, Conv. lit., XIV, 281; Pușcariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp. tela, fr. toile. Der. din per. tär „fir, fibră” (Lokotsch 2022) nu pare probabilă.

teară, s.f. – v. tiară („război de țesut”).