teară² [At: ARVINTE, TERM. 172 / E: it terra] (În limbajul muncitorilor forestieri) 1 sf Pământ ars care se aruncă în timpul iernii pe uluc, pentru a micșora viteza buștenilor transportați în vale. 2-3 sn, i (Art.; rep) (Strigăt prin care se) anunță îngrijitorului ulucului să arunce pământ ars pe uluc, pentru a micșora viteza buștenilor transportați în vale.