tardigrad, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~azi, ~e / E: lat tardigradus, fr tardigrade] 1 a (D. animale) Care merge încet. 2 snp Grup de animale nevertebrate, foarte mici, care se deplasează greoi pe cele patru perechi de picioare, care trăiesc în mări, în ape dulci sau în mușchi, licheni, ierburi (Tardigrada). 3 sm (Lsg) Animal care face parte din grupul tardigradelor (2).

TARDIGRAD, -Ă adj. (Zool.) Care merge, care se mișcă încet. // s.n.pl. Diviziune a ordinului edentatelor cuprinzînd animale cu corp oval, acoperit cu o cuticulă chitinoasă și avînd mișcări foarte lente. [< fr. tardigrades].

TARDIGRAD, -Ă I. adj. (despre animale) care merge încet. II. s. n. pl. 1. grup de animale nevertebrate edentate (arahnide) foarte mici, cu corpul oval, acoperit cu o cuticulă chitinoasă, care se deplasează greoi. 2. încrengătură de articulate minuscule care trăiesc în mușchi sau licheni și, mai rar, în apele dulci ori sărate, mișcându-se foarte încet cu ajutorul a patru perechi de picioare scurte, conice, terminate cu gheare. (< fr. tardigrade/s/)

*tardigrád, -ă adj. (lat. tardi-gradus, d. tárdus, tîrziŭ, și gradus, pas. V. grad). Zool. Care merge foarte încet. S. n., pl. e. Animal din acea familie de edentate ale căror degete-s unite pînă la unghiĭ, trăĭesc pin copacĭ și merg foarte greŭ, ca leneșu.

tardigrad¹ (desp. -di-grad) adj. m., pl. tardigrazi; f. tardigradă, pl. tardigrade

tardigrad¹ (-di-grad) adj. m., pl. tardigrazi; f. tardigradă, pl. tardigrade

tardigrad adj. m. (sil. -grad), pl. tardigrazi; f. sg. tardigradă, pl. tardigrade

TARDI- „încet, lent, tîrziu”. ◊ L. tardus „greoi, încet” > fr. tardi-, engl. id. > rom. tardi-. □ ~flor (v. -flor), adj., (despre flori) care înflorește tîrziu; ~grad (v. -grad), adj., s. n. pl., 1. adj., Care merge încet. 2. s. n. pl., Grup de animale nevertebrate edentate, cu corpul oval și care se deplasează greoi pe cele patru perechi de picioare.