12 definiții pentru tarat
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TARAT, -Ă, tarați, -te, adj. Plin de vicii, cu tare2. – Din fr. taré.
tarat, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 105 / Pl: ~ați, ~e / E: tară2] (Nob) Plin de vicii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARAT, -Ă, tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare2. – Din fr. taré.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
TARAT, -Ă, tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare. Am avut de altfel neplăcerea să constat culpabila slăbiciune ce ai de tot ce poartă stigmatele declasării, de tot ce e tarat, ratat, epavă. M. I. CARAGIALE, C. 105.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARAT, -Ă, tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare. – din tară2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
TARAT, -Ă adj. (Rar) Vicios, care are tare. [Cf. fr. taré].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARAT, -Ă adj. 1. care e atins de o tară fizică. 2. vicios, corupt. 3. (despre arbori) atins de defecte care îl fac impropriu pentru utilizarea industrială. 4. (despre pui) mic, sub o anumită greutate. (< fr. taré)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tarat, -ă adj. (Despre pui) Mic, sub o anumită greutate, de obicei de circa 500 gr. ◊ „Am cumpărat doi pui tarați.” (probabil din tarà „greutate” + -at, sau din tarat „cu tare”; DN, DEX, DN3 – alt sens)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TARAT ~tă (~ți, ~te) rar Care are (multe) tare; cu defecte fizice sau morale congenitale. /Din tară
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tarat adj. m., pl. tarați; f. tarată, pl. tarate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tarat adj. m., pl. tarați; f. tarată, pl. tarate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tarat adj. m., pl. tarați; f. sg. tarată, pl.tarate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tarat, taratăadjectiv
-
- Am avut de altfel neplăcerea să constat culpabila slăbiciune ce ai de tot ce poartă stigmatele declasării, de tot ce e tarat, ratat, epavă. M. I. CARAGIALE, C. 105. DLRLC
-
- 2. (Despre arbori) Atins de defecte care îl fac impropriu pentru utilizarea industrială. MDN '00
- 3. (Despre pui) Sub o anumită greutate. MDN '00sinonime: mic
etimologie:
- taré DEX '09 DEX '98 DN