tampon sn [At: KRETZULESCU, M. 106 / Pl: ~oane / E: fr tampon] 1 Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului, în scopuri terapeutice. 2 (Rar) Dop făcut din pânză sau din hârtie mototolită. 3 Substanță întrebuințată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4 Bucată de tafta umplută cu bumbac cu care se întinde vopseaua pe o placă în procedeul acvaforte. 5 Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată sau dintr-un carton acoperit cu hârtie sugativă, servind la uscarea cernelii după scriere. 6 Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care preia și amortizează șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 7 (Reg) Lemnul de la mijloc din tabla unei plute, mai lung decât celelalte lemne, care ține la o anumită distanță tabla următoare pentru a nu se tampona. 8 (Arg) Palmă¹. 9 (Arg) Lovitură puternică dată sub coaste.