11 definiții pentru tactic (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TACTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

TACTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

tactic1 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ici / E: ger Taktiker] (Înv) Tactician (1).

tactic2, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tactique] 1 sf (Mil) Arta conducerii în luptă a trupelor pentru a îndeplini cu maximă eficacitate scopurile fixate. 2 sf (Fig) Mod de acțiune. 3 sf (Pgn) Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. 4 sf (Fig) Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. 5-7 a Care ține de tactică (1-3). 8-10 a Privitor la tactică (1-3). 11-13 av Conform cu o anumită tactică (1-3).

TACTIC, -Ă, tactici, -e, adj. Care este conform cu o anumită tactică, referitor la tactică, de tactică. Lupta lui Lenin pentru bazele ideologice, organizatorice, tactice și teoretice ale partidului comunist a fost principala operă a întregii lui vieți. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 28.

TACTIC, -Ă adj. Referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. [Cf. fr. tactique].

TACTIC, -Ă I. adj. referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. II. s. f. 1. arta organizării și conducerii acțiunilor de luptă ale trupelor. 2. mod de folosire a diferitelor forme și mijloace ale luptei revoluționare într-o perioadă relativ scurtă, pentru realizarea obiectivului fundamental strategic, în funcție de împrejurările social-politice concrete. 3. (fig.) mod de acțiune; totalitatea mijloacelor folosite de cineva pentru a izbuti într-o acțiune. (< fr. tactique)

TACTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de tactică, propriu tacticii. /<fr. tactique

*táctic, -ă adj. (vgr. taktikós, d. taktós, rînduit, așezat. V. sin-tactic). Arm. Relativ la așezarea și conducerea trupelor în bătălie: mișcare tactică. S. f. Știința așezăriĭ și conduceriĭ trupelor în prezența dușmanuluĭ saŭ după ce a început bătălia: tactica celor treĭ arme. Fig. Mijloace întrebuințate p. a reuși: tactică politică. Adv. Din punct de vedere tactic. V. strategic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tactic adj. m., pl. tactici; f. tactică, pl. tactice

tactic adj. m., pl. tactici; f. tactică, pl. tactice

tactic adj. m., pl. tactici; f. sg. tactică, pl. tactice

Intrare: tactic (adj.)
tactic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tactic
  • tacticul
  • tacticu‑
  • tactică
  • tactica
plural
  • tactici
  • tacticii
  • tactice
  • tacticele
genitiv-dativ singular
  • tactic
  • tacticului
  • tactice
  • tacticei
plural
  • tactici
  • tacticilor
  • tactice
  • tacticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tactic, tacticăadjectiv

  • 1. Care ține de tactică, privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lupta lui Lenin pentru bazele ideologice, organizatorice, tactice și teoretice ale partidului comunist a fost principala operă a întregii lui vieți. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 28. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.