6 definiții pentru tătâne


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTẤNE, tătăni, s. m. (Pop.) Tată (1). [Forme gramaticale: gen.-dat. (urmat de adjectivul posesiv la sg.) tătâne-, tătăni-, tătână-] – Lat. tata, -anis.

tătî́ne m. (lat. pop. tatánem, ac. d. tata, tată). Est. Pop. Tătîne-meŭ, tătîne-tu, tătîne-su, tatăl meŭ, tăŭ, săŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tătấne (pop.) s. m., pl. tătấni

tătâne s. m., pl. tătâni

tătấne-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr.

tătâne-meu (-tău, -său) s. m. + adj.

Intrare: tătâne
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătâne
  • tătânele
plural
  • tătâni
  • tătânii
genitiv-dativ singular
  • tătâne
  • tătânelui
plural
  • tătâni
  • tătânilor
vocativ singular
plural