10 definiții pentru tărăgăneală tărăgăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.

TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.

TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a tărăgăna; amînare continuă, tergiversare, tărăgănare. Va observa tărăgăneala revizorului. REBREANU, R. I 96. – Variantă: tărăgăiálă (VLAHUȚĂ, N. 202) s. f.

tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.

TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.

TĂRĂGĂIÁLĂ s. f. v. tărăgăneală.

trăgăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăgăni. – Și străgăn-, tărăgăn- și tărăgăĭală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli

tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRĂGĂNEÁLĂ s. v. tergiversare.

TĂRĂGĂNEA s. tărăgănare, tergiversare.

Tărăgăneală ≠ grabă

Intrare: tărăgăneală
tărăgăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănea
  • tărăgăneala
plural
  • tărăgăneli
  • tărăgănelile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăneli
  • tărăgănelii
plural
  • tărăgăneli
  • tărăgănelilor
vocativ singular
plural
tărăgăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgăia
  • tărăgăiala
plural
  • tărăgăieli
  • tărăgăielile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăieli
  • tărăgăielii
plural
  • tărăgăieli
  • tărăgăielilor
vocativ singular
plural