12 definiții pentru tărăbuță

Explicative DEX

TĂRĂBUȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. -uță.

TĂRĂBUȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. -uță.

tărăbuță sf [At: POLIZU / V: (reg) ~boanță, ~ăgu~ / Pl: ~țe / E: tarabă + -uță] (Reg) 1 (Lpl) Bagaj (1). 2 (Îe) A-și lua ~țele A-și lua catrafusele. 3 (Îae) A pleca pe furiș. 4 (Reg) Cărucior cu două sau cu patru roți Si: (reg) cotigă. 5 (Îe) Nici în car, nici în căruță, nici în ~ăgu~ (sau în ~) Se spune despre cineva care nu se mulțumește în nici un chip.

TĂRĂBUȚĂ, tărăbuțe, s. f. (De obicei la pl.) Bagaj, catrafuse, calabalîc. Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia și de tărăbuțele mele! CARAGIALE, O. VII 159.

tărăboanță2 sf vz tărăbuță

tărăguță sf vz tărăbuță

tărăbuțe f. pl. catrafuse: umblă cu tărăbuțele de colo până colo ISP. [Lit. lucruri de tarabă].

Ortografice DOOM

tărăbuță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbuței; pl. tărăbuțe

tărăbuță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbuței; pl. tărăbuțe

tărăbuță s. f., pl. tărăbuțe

Sinonime

TĂRĂBUȚĂ s. v. cotigă, teleagă.

tărăbuță s. v. COTIGĂ. TELEAGĂ.

tărăbuțe s. pl. v. BAGAJ.

Intrare: tărăbuță
tărăbuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăbuță
  • tărăbuța
plural
  • tărăbuțe
  • tărăbuțele
genitiv-dativ singular
  • tărăbuțe
  • tărăbuței
plural
  • tărăbuțe
  • tărăbuțelor
vocativ singular
plural
tărăguță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărăbuță, tărăbuțesubstantiv feminin

  • 1. regional Bagaj, calabalâc, catrafuse. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia și de tărăbuțele mele! CARAGIALE, O. VII 159. DLRLC
etimologie:
  • Tarabă + -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.