7 definiții pentru tălpuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLPUÍT s. n. Faptul de a tălpui.V. tălpui.

TĂLPUÍT s. n. Faptul de a tălpui.V. tălpui.

tălpuit sn [At: ALEXI, W. / Pl: (nob) ~uri / E: tălpui] 1-2 Tălpuire (1-2).

TĂLPUÍT s. n. Faptul de a tălpui; tălpuire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂLPUÍT s. v. pingelire.

TĂLPUIT s. pingelire, pingeluire, tălpuire. (~ pantofilor.)

Intrare: tălpuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălpuit
  • tălpuitul
  • tălpuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tălpuit
  • tălpuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tălpuit (s.n.)

etimologie:

  • vezi tălpui
    surse: DEX '98 DEX '09