8 definiții pentru pingelire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PINGELÍRE, pingeliri, s. f. Acțiunea de a pingeli și rezultatul ei. – V. pingeli.

PINGELÍRE, pingeliri, s. f. Acțiunea de a pingeli și rezultatul ei. – V. pingeli.

pingelire sf [At: SFC IV, 300 / Pl: ~ri / E: pingeli] 1-2 Punere de pingele (și tocuri) Si: (îrg) pingeluială (1-2). 3 (Fam; fig) Păcălire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pingelíre s. f., g.-d. art. pingelírii; pl. pingelíri

pingelíre s. f., g.-d. art. pingelírii; pl. pingelíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PINGELÍRE s. pingeluire, tălpuire, tălpuit. (~ pantofilor.)

PINGELÍRE s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.

PINGELIRE s. pingeluire, tălpuire, tălpuit. (~ pantofilor.)

pingelire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

Intrare: pingelire
pingelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pingelire
  • pingelirea
plural
  • pingeliri
  • pingelirile
genitiv-dativ singular
  • pingeliri
  • pingelirii
plural
  • pingeliri
  • pingelirilor
vocativ singular
plural