7 definiții pentru tălpuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLPUÍRE, tălpuiri, s. f. Acțiunea de a tălpui și rezultatul ei. – V. tălpui.

TĂLPUÍRE, tălpuiri, s. f. Acțiunea de a tălpui și rezultatul ei. – V. tălpui.

tălpuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tălpui] 1 Fixare a tălpilor (49) la încălțăminte Si: tălpuit (1), (reg) tălpăluire (1), tălpuială (1), (îrg) tălpuitură (1). 2 Pingelire a încălțămintei Si: tălpuit (2), (reg) tălpuială (2), (îrg) tălpuitură (2). 3 (Reg) Punere a tălpilor (60) la temelia unei case țărănești Si: (reg) tălpuială (3), (îrg) tălpuitură (3).

TĂLPUÍRE s. f. Acțiunea de a tălpui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălpuíre s. f., g.-d. art. tălpuírii; pl. tălpuíri

tălpuíre s. f., g.-d. art. tălpuírii; pl. tălpuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂLPUÍRE s. v. pingelire.

TĂLPUIRE s. pingelire, pingeluire, tălpuit. (~ pantofilor.)

Intrare: tălpuire
tălpuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălpuire
  • tălpuirea
plural
  • tălpuiri
  • tălpuirile
genitiv-dativ singular
  • tălpuiri
  • tălpuirii
plural
  • tălpuiri
  • tălpuirilor
vocativ singular
plural

tălpuire

etimologie:

  • vezi tălpui
    surse: DEX '98 DEX '09