9 definiții pentru tălpoi

TĂLPÓI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă (II). 1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții. 2. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport. – Talpă + suf. -oi.

TĂLPÓI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă (II). 1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții. 2. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport. – Talpă + suf. -oi.

TĂLPÓI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă. 1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții. Un grajd pus la pămînt pe patru tălpoaie groase. DELAVRANCEA, S. 3. ♦ Fig. Talpa iadului. Despre ziuă, tălpoiul a venit posomorîtă, a scos pe necunoscuta de acolo. CREANGĂ, P. 98. Tălpoiul face iute o darabană. id. ib. 310. 2. Fiecare din tălpile unei sănii de transport. Fură nevoiți să scoată tălpoaiele și să puie din nou roțile, căci altfel nu mai puteau trece peste mușuroaiele din porumbiști. CAMIL PETRESCU, O. I 551.

tălpói s. n., pl. tălpoáie

tălpói s. n., pl. tălpoáie

tălpoiu n. 1. talpă mare de lemn; 2. fam. talpa iadului: despre ziuă tălpoiul a venit posomorit CR.

tălpóĭ n., pl. oaĭe (augm. d. talpă). Talpă mare, tălpăloagă. Fig. Iron. Talpa ĭaduluĭ, babă răutăcĭoasă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TĂLPÓI s. (CONSTR.) talpă, (reg.) subtói, (prin Olt. și Ban.) bălván, (prin Transilv., nordul Munt., nordul Olt. și Dobr.) teméi. (~ casei.)

Intrare: tălpoi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tălpoi tălpoiul
plural tălpoaie tălpoaiele
genitiv-dativ singular tălpoi tălpoiului
plural tălpoaie tălpoaielor
vocativ singular
plural