4 definiții pentru tălălău (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLĂLẮU2 ~i m. Persoană lipsită de inteligență; tont; nătărău; bleg. /<ung. telelö

tălălắŭ adj. m. (cp. cu tămbălăŭ și teleleŭ). Lălîŭ, bleg: om tălălăŭ (V. tanăŭ). S. n., pl. ăĭe. Tămbălăŭ, gălăgie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂLĂLĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

tălălău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: tălălău (persoană)
tălălău2 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălălău
  • tălălăul
  • tălălău‑
plural
  • tălălăi
  • tălălăii
genitiv-dativ singular
  • tălălău
  • tălălăului
plural
  • tălălăi
  • tălălăilor
vocativ singular
  • tălălăule
plural
  • tălălăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)