12 definiții pentru tăieței tăiței


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂIEȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat în șuvițe lungi și subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [Var.: tăițéi s. m. pl.] – Tăiați (pl. lui tăiat, part. lui tăia) + suf. -ei (după it. tagliatelli).

TĂIEȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat in șuvițe lungi și subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [Pr.: tă-i-.Var.: tăițéi s. m. pl.] – Tăiați (pl. lui tăiat, part. lui tăia) + suf. -ei (după it. tagliatelli).

tăieței m. pl. foaie de aluat tăiată în fire subțiri și lungi: supă cu tăieței (= it. tagliatelli).

TĂIȚÉI s. m. pl. v. tăieței.

TĂIȚÉI s. m. pl. v. tăieței.

TĂIȚÉI s. m. pl. (Și în forma tăieței) Aluat tăiat în șuvițe lungi și subțiri care se fierb în supă sau se gătesc cu brînză, cu nuci etc. Tăiețeii, macaroanele și tot felul de îngroșătură de făină. PISCUPESCU, O. 196. Taie, maică, tăieței, Că vin pețitorii mei. MARIAN, S. 106. De-oi fi, Doamne, vinovat, Vrednic sînt de spînzurat, Pe pociumb de pătrînjei Cu funii de tăieței. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 398. – Variantă: tăieței s. m. pl.

TĂIȚÉI m. pl. Preparat alimentar din aluat nedospit, tăiat în șuvițe subțiri care se consumă fiert; tocmag. [Var. tăieței] /tăiați (a tăia) + suf. ~ei

tăĭețél m., pl. (dim. d. tăĭat; it. tagliatelli, tăĭețeĭ). Pl. Foaĭe de cocă tăĭată în fire foarte supțirĭ: supă cu tăĭțeĭ. (Și tăițeĭ). – În nord tocmagĭ. V. trahana și colărez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăiețéi/tăițéi s. m. pl.

tăiețéi/tăițéi s. m. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂIȚÉI s. pl. (Transilv.) laște (pl.), (Transilv. și Maram.) răstăuțe (pl.), (Mold. și Transilv.) tocmagi (pl.).

TĂIȚEI s. pl. (Transilv.) laște (pl.), (Transilv. și Maram.) răstăuțe (pl.), (Mold. și Transilv.) tocmagi (pl.).[1]

  1. Var. a cuv. tăieței LauraGellner
Intrare: tăieței
substantiv masculin (M100)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • tăieței
  • tăiețeii
genitiv-dativ singular
plural
  • tăieței
  • tăiețeilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M100)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • tăiței
  • tăițeii
genitiv-dativ singular
plural
  • tăiței
  • tăițeilor
vocativ singular
plural