11 definiții pentru tăcut (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂCÚT, -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Puțin comunicativ, taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea.

TĂCÚT, -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Puțin comunicativ, taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea.

tăcut2, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~uți, ~e / E: tăcea] 1 a Care nu vorbește. 2-3 av, a (În mod) lipsit de zgomot Si: liniștit. 4 a Care exprimă calm (1). 5 a Taciturn (1). 6 a (Pex) Rezervat. 7 a (Înv) Ascuns (4). 8 a (Rar) Tacit (1).

TĂCÚT2, -Ă, tăcuți, -te, adj. Care tace, care nu vorbește, p. ext. care nu face zgomot (v. calm, liniștit); care vorbește puțin, căruia nu-i place să vorbească (v. taciturn). Era un om tăcut; nu schimba cu nimeni un cuvînt. MIRONESCU, S. A. 118. Și-au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I. 228. Stan era om tăcut în feliul său. CREANGĂ, P. 142. Îl vedea mai tăcut și mai retras. NEGRUZZI, S. I 25. ◊ Fig. Tăcută nălucește biserica străbună, Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 125. ◊ (Substantivat) Strigă, strigă, mutule, nu tăcea, tăcutule. ȘEZ. III 123.

TĂCÚT2, -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea.

TĂCÚT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A TĂCEA. 2) (despre oameni) Care vorbește puțin; care este închis în sine; taciturn. ◊ Pe ~te pe ascuns. /v. a tăcea

tăcút, -ă adj. Care tace din natura luĭ (taciturn, mocnit): om tăcut. Lipsit de zgomot: casă tăcută. Pe tăcute, fără a vorbi saŭ a face zgomot: a lucra pe tăcute.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂCÚT adj. 1. v. ursuz. 2. v. liniștit. 3. calm, liniștit. (Pe aleile ~.) 4. liniștit, mut. (Natură ~.)

TĂCUT adj. 1. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 2. liniștit, (livr.) silențios. (O stradă ~; un interior ~.) 3. calm, liniștit. (Pe aleile ~.) 4. liniștit, mut. (Natura ~.)

Tăcut ≠ comunicativ, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

moarte tăcută expr. (intl.) gâtuire, sugrumare, strangulare.

tăcut ca mormântul / ca un pește expr. 1. tăcut, taciturn, rezervat. 2. discret, secretos.

Intrare: tăcut (adj.)
tăcut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăcut
  • tăcutul
  • tăcutu‑
  • tăcu
  • tăcuta
plural
  • tăcuți
  • tăcuții
  • tăcute
  • tăcutele
genitiv-dativ singular
  • tăcut
  • tăcutului
  • tăcute
  • tăcutei
plural
  • tăcuți
  • tăcuților
  • tăcute
  • tăcutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăcut (adj.)

  • 1. Care tace, care nu vorbește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Și-au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I. 228.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Strigă, strigă, mutule, nu tăcea, tăcutule. ȘEZ. III 123.
      surse: DLRLC
  • 2. Puțin comunicativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: taciturn 4 exemple
    exemple
    • Era un om tăcut; nu schimba cu nimeni un cuvînt. MIRONESCU, S. A. 118.
      surse: DLRLC
    • Stan era om tăcut în feliul său. CREANGĂ, P. 142.
      surse: DLRLC
    • Îl vedea mai tăcut și mai retras. NEGRUZZI, S. I 25.
      surse: DLRLC
    • figurat Tăcută nălucește biserica străbună, Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi tăcea
    surse: DEX '98 DEX '09