14 definiții pentru tăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂCIÚNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. ◊ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, căruia nu-i reușește nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Lat. *titio, -onis.

TĂCIÚNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. ◊ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbutește nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Din lat. *titio, -onis.

TĂCIÚNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. Lemnele din sobă, ajunse tăciuni, se prăbușeau din cînd în cînd cu un zgomot ușor. DUMITRIU, N. 132. Focul somnoros mistuia, fumegînd, cel de pe urmă tăciune. HOGAȘ, M. N. 169. Lăsam tăciunii să se stingă. VLAHUȚĂ, O. A. 384. Vuia în sobă tăciunele aprins. CREANGĂ, A. 34. ◊ Fig. Ci tot mai ard în sufletu-mi tăciuni. BENIUC, V. 92. ◊ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi sărac lipit pămîntului. Nu-i ard tăciunii în vatră, se spune despre un om sărac, căruia nimic nu i se împlinește după voie, care nu izbutește să realizeze nimic. 2. Boală a grîului, a orzului, a porumbului etc., provocată de o ciupercă parazită. Una din boalele popușoiului... este tăciunele, care crește... pe spic sau pe știulete. PAMFILE, A. R. 90. Grîne mîndre au pierit, Tăciune s-a plămădit. HODOȘ, P. P. 132.

TĂCIÚNE ~i m. 1) Rămășiță provenită din arderea incompletă a unui corp. 2) Cărbune care arde mocnit. ◊ Negru ca ~ele foarte negru. 3) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariția unei pulberi negre, provocată de o ciupercă parazită; cărbune. [Sil. -ciu-] /<lat. titio, ~onis

tăciune m. 1. rămășița unui lemn ars: tăciune aprins, tăciune stins; 2. mălură, boală ce preface grânele într’un praf negru. [Lat. TITIONEM].

tăcĭúne m1. (lat. *tĭtio, cl. titio, -ónis, id.; it. tizzone, neap. tessone, pv. tizo, fr. tison, sp. tizon, pg. tiçăo). Lemnu ars care nu s’a prefăcut încă în cărbune. Fig. Iron. Tăcĭune acoperit, om ipocrit, maĭ ales care face dragoste pe ascuns. Agr. O boală molipsitoare a grînelor (numită și cărbune, după fr. charbon) în care unele organe-s mîncate de un praf negru saŭ cafeniŭ (ustilágo máydis). – În Dor. Vs. și tecĭune. V. mălură.[1]

  1. 1. În original: f., evident greșit. — LauraGellner

ariciu m. 1. mic mamifer acoperit cu țepușe lungi și tari; 2. joc copilăresc și horă țărănească (imitând mișcările ariciului); 3. boală de piele la om și boală de picioare la cai și la vite (prin analogie cu trupul țepos al ariciului); 4. o boală de plante numită și tăciune. [Lat. ERICIUS].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăciúne s. m., pl. tăciúni

tăciúne s. m., pl. tăciúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂCIÚNE s. 1. cărbune. (Lemnul aprins s-a făcut ~.) 2. (FITOP.) cărbune. (Plantă atacată de ~.)

TĂCIÚNE s. v. mălură.

TĂCIUNE s. 1. cărbune. (Lemnul aprins s-a făcut ~.) 2. (FITOPATOLOGIE) cărbune. (Plantă atacată de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tăciúne (-ni), s. m.1. Lemn ars pe jumătate. – 2. Mălură (Ustilago carbo). – Mr. tăciune, tucine, megl. tăciuni. Lat. tĭtĭōnem (Pușcariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizó, fr. tison, sp. tizón, port. tição. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizón și fr. charbon, it. carbone. Numele de tăciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent și nici corect. – Der. tăciuna, vb. refl. (a crește tăciunele); tăciunos, adj. (cu tăciune; ars, carbonizat).

Intrare: tăciune
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăciune
  • tăciunele
plural
  • tăciuni
  • tăciunii
genitiv-dativ singular
  • tăciune
  • tăciunelui
plural
  • tăciuni
  • tăciunilor
vocativ singular
plural