opțiuni
  • info

9 definiții pentru tăbâltoc (s.m.)

Explicative DEX

TĂBÂLTOC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultoc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.

TĂBÂLTOC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. 1. S. n. (Reg.) Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultoc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.

TĂBÂLTOC2 ~ci m. pop. Persoană mică de statură și îndesată. /cf. sl. tobolici

TĂBULTOC s. m. v. tăbâltoc.

TĂBULTOC s. m. v. tăbâltoc.

Ortografice DOOM

tăbâltoc1 (om scund și îndesat) (reg.) s. m., pl. tăbâltoci

tăbâltoc1 (om scund și îndesat) (reg.) s. m., pl. tăbâltoci

tăbâltoc (om scund și îndesat) s. m., pl. tăbâltoci

Argou

tăbâltoc, tăbâltoci s. m. (reg.) om scund și îndesat

Regionalisme / arhaisme

tăbâltoc adj. m. (reg.; fig.) scurt și gros.

Intrare: tăbâltoc (s.m.)
tăbâltoc1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbâltoc
  • tăbâltocul
  • tăbâltocu‑
plural
  • tăbâltoci
  • tăbâltocii
genitiv-dativ singular
  • tăbâltoc
  • tăbâltocului
plural
  • tăbâltoci
  • tăbâltocilor
vocativ singular
  • tăbâltocule
  • tăbâltoce
plural
  • tăbâltocilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocul
  • tăbultocu‑
plural
  • tăbultoci
  • tăbultocii
genitiv-dativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocului
plural
  • tăbultoci
  • tăbultocilor
vocativ singular
  • tăbultocule
  • tăbultoce
plural
  • tăbultocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbâltoc, tăbâltocisubstantiv masculin

  • 1. regional Om scund și îndesat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.