10 definiții pentru tăbâltoc (om)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.

TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. 1. S. n. (Reg.) Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.

TĂBÂLTÓC2 ~ci m. pop. Persoană mică de statură și îndesată. /cf. sl. tobolici

tăbultóc n., pl. oace (dim. d. tăbol, format într’o limbă slavă din care a fost luat). Est. Tăbuĭeț. – Și tăbîltoc, tobîltoc, tobultoc și tomultoc. În Neam. Rom. Pop. 6, 716: tăbăltuc (tăgîrță).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăbâltóc1 (om scund și îndesat) (reg.) s. m., pl. tăbâltóci

tăbâltóc2 (săculeț) (reg.) s. n., pl. tăbâltoáce

tăbâltóc (om scund și îndesat) s. m., pl. tăbâltóci


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tăbâltóc adj. m. (reg.; fig.) scurt și gros.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tăbâltoc, tăbâltoci s. m. (reg.) om scund și îndesat

Intrare: tăbâltoc (om)
tăbâltoc (om) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbâltoc
  • tăbâltocul
  • tăbâltocu‑
plural
  • tăbâltoci
  • tăbâltocii
genitiv-dativ singular
  • tăbâltoc
  • tăbâltocului
plural
  • tăbâltoci
  • tăbâltocilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)