10 definiții pentru târboc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRBÓC, târbocuri, s. n. (Reg.) Plasă de pescuit în formă de sac. ♦ Sac de pescuit scoici. [Pl. și: târboace] – Din sb. trbok, trbuk.

târboc1 sn [At: COSTINESCU / V: (reg) tărăbuc, tărăbuf, tărbuc, tărbuf, tâlb~, ~of, ~og, ~buc / Pl: ~uri, ~oace / E: bg търбух] (Reg) 1 Plasă de pescuit în formă de sac. 2 Sac de pescuit scoici. 3 Prăjină lungă, având o măciucă la un capăt, cu care se răscolesc ascunzișurile peștilor, pentru a-i stârni și a-i prinde.

târboc2 sn [At: LEXIC REG. 39 / E: nct] (Olt) Nămol.

TÂRBÓC, târbocuri, s. n. Plasă de pescuit în formă de sac. ♦ Sac de pescuit scoici. [Pl. și: târboace] – Din scr. trbok, trbuk.

TÎRBÓC, tîrbocuri, s. n. Plasă de pescuit în formă de sac. De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tirbocul, pe malul bălții, prinde juveți. STANCU, D. 314. Voiesc să plece cu tîrbocul la rîu să prindă pește. ȘEZ. VI 49. ♦ Sac de pescuit scoici. [Scoicile] se prind cu un sac special, numit... sacul de scoici sau tîrboc. ANTIPA, P. 76. – Variante: tîrbúc (ANTIPA, P. 394), tărbúf (id. ib. 394) s. n.

tîrbóc n., pl. oáce, și -úc n., pl. e (bg. tărbuh, sîrb. trbuh, pîntece, burduf, d. vsl. tribuhŭ, stomah, trŭbuha, intestine. V. tîrban). Dun. Un fel de cĭorpac de forma uneĭ marĭ pungĭ cu care se scormonește apa pe supt sălciĭ ca să se prindă peștele. Un fel de cĭorpac care se lasă maĭ mult timp în apă și se scoate cînd se crede c’a venit peștele la mămăliga pusă în el și care se numește și tărbuc (Mold. sud), halăŭ (Olt. Munt. Trans. Suc.), crîsnic (Mold.), cîrsnic (Munt. vest) și cîrstaș (Olt.). V. năpatcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târbóc (reg.) s. n., pl. târbócuri/târboáce

târbóc s. n., pl. târbócuri/târboáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRBÓC s. v. chepcel, minciog.

tîrboc s. v. CHEPCEL. MINCIOG.

Intrare: târboc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târboc
  • târbocul
  • târbocu‑
plural
  • târbocuri
  • târbocurile
genitiv-dativ singular
  • târboc
  • târbocului
plural
  • târbocuri
  • târbocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târboc
  • târbocul
  • târbocu‑
plural
  • târboace
  • târboacele
genitiv-dativ singular
  • târboc
  • târbocului
plural
  • târboace
  • târboacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)