11 definiții pentru târșâit (s.n.) târșiit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRȘÂÍT1 s. n. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit; târșâială, târșâitură. [Var.: (reg.) târșiít s. n.] – V. târșâi.

TÂRȘÂÍT1 s. n. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit; târșâială, târșâitură. [Var.: (reg.) târșiít s. n.] – V. târșâi.

târșâit1 sn [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (reg) tăr~, ~șăit, ~șiit, ~șit / Pl: (rar) ~uri / E: târșâi] (Pop) 1 Târâre a picioarelor sau a încălțămintei în mers, frecându-le de pământ Si: (pop) târșâială (12), (îvp) târșâire, târșâitură (1). 2 Zgomot produs de picioarele sau de obiectele care se târșâie (1, 3) Si: (reg) târât1 (5), (pop) târșâială (2), (îvp) târșâitură (2), (îvr) tăr șet1. 3 (îlav) Pe ~e sau de-a ~tele Astfel încât să se frece de ceva.

TÂRȘIÍT s. n. v. târșâit1.

TÎRȘÎÍT1 s. n. (Și în forma tîrșiit) Faptul de a (se) tîrșîi; zgomot produs de ceva care se tîrșîie. Tîrșîitul pașilor cunoscuți nu se mai auzi în pridvor. ANGHEL-IOSIF, C. L. 76. E liniște. Nu s-aude decît tîrșîitul măturii și foșnetul uscat al frunzelor. VLAHUȚĂ, O. A. 341. ◊ Expr. Pe tîrșîite sau de-a tîrșîitele = astfel încît să se frece în mers de pămînt. Copilul... dă de-a tîrșiitele, ca să lovească puiul. ISPIRESCU, la TDRG. – Forme gramaticale: (în expr.) tîrșîite, tîrșîitele. – Variantă: tîrșiít s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRȘÂÍT s. târșâială, târșâitură. (~ul papucilor.)

TÎRȘÎIT s. tîrșîială, tîrșîitură.

Intrare: târșâit (s.n.)
târșâit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșâit
  • târșâitul
  • târșâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • târșâit
  • târșâitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târșiit
  • târșiitul
  • târșiitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • târșiit
  • târșiitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târșâit (s.n.) târșiit

  • 1. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: târșâială târșâitură attach_file 2 exemple
    exemple
    • Tîrșîitul pașilor cunoscuți nu se mai auzi în pridvor. ANGHEL-IOSIF, C. L. 76.
      surse: DLRLC
    • E liniște. Nu s-aude decît tîrșîitul măturii și foșnetul uscat al frunzelor. VLAHUȚĂ, O. A. 341.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Pe târșâite sau de-a târșâitele = astfel încât să se frece în mers de pământ.
      exemple
      • Copilul... dă de-a tîrșîitele, ca să lovească puiul. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • comentariu Forme gramaticale (în expresie) târșâite, târșâitele
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi târșâi
    surse: DEX '09 DEX '98