târșâit¹ sn [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (reg) tăr~, ~șăit, ~șiit, ~șit / Pl: (rar) ~uri / E: târșâi] (Pop) 1 Târâre a picioarelor sau a încălțămintei în mers, frecându-le de pământ Si: (pop) târșâială (12), (îvp) târșâire, târșâitură (1). 2 Zgomot produs de picioarele sau de obiectele care se târșâie (1, 3) Si: (reg) târât¹ (5), (pop) târșâială (2), (îvp) târșâitură (2), (îvr) tăr șet¹. 3 (îlav) Pe ~e sau de-a ~tele Astfel încât să se frece de ceva.