7 definiții pentru târâre


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRẤRE, târâri, s. f. Acțiunea de a (se) târî; târâș, târât. – V. târî. corectată

târâre sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: târî] 1 Mișcare (cu greu) dintr-un loc în altul a unui lucru, trăgându-l pe jos Si: târâit1 (1), (pop) târât1 (1), (înv) târâială (1), târâire (1). 2 Tragere după sine cu sila a unui om, a unui animal Si: (îrg) tăgârțare, (rar) tărăgăneală (2), târâit1 (2), (pop) târât1 (2), (înv) târâială (2), târâire (2). 3 Purtare după sine Si: târâit1 (3), (pop) târât1 (3), (înv) târâială (3), târâire (3). 4 Înaintare cu ajutorul genunchilor și a coatelor Si: târâit1 (4), (pop) târât1 (4), (înv) târâială (4), târâire (4), târâș1 (7). 5 (Înv; fig) Înjosire.

TÂRẤRE, târâri, s. f. Acțiunea de a (se) târî; târâș, târât. – V. târî.

TÎRÎ́RE s. f. Acțiunea de a (se) tîrî. Eu vin din zări cumplite... Acolo e tîrîrea o lege pentru-oricare Și toți sînt stîrpitura grozavului pustiu. MACEDONSKI, O. I 224.

târîre f. 1. acțiunea de a (se) târî; 2. fig. înjosire mare dinaintea celor puternici.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târấre s. f., g.-d. art. târấrii; pl. târấri

târâre s. f., g.-d. art. târârii; pl. târâri

Intrare: târâre
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâre
  • târârea
plural
  • târâri
  • târârile
genitiv-dativ singular
  • târâri
  • târârii
plural
  • târâri
  • târârilor
vocativ singular
plural

târâre

  • 1. Acțiunea de a (se) târî.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: târât (s.n.) târâș (s.n.) un exemplu
    exemple
    • Eu vin din zări cumplite... Acolo e tîrîrea o lege pentru-oricare Și toți sînt stîrpitura grozavului pustiu. MACEDONSKI, O. I 224.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi târî
    surse: DEX '98 DEX '09