13 definiții pentru târâș (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TẤRÂȘ adv., târâșuri, s. n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Târâre. – Târî + suf. -iș.

târâș1 [At: MINEIUL (1776), 1922/2 / V: (reg) tăr~, târ~, trăă av, iș av, sn / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: târî + -iș] 1 av (Pop) Târât2 (1) pe jos. 2 av (Pop) Trăgând după sine cu sila. 3 av Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut). 4 av (Pop) Abia mișcându-și picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. 5 av (Pop; fig; și, reg, îlav ~ grăpiș sau gropiș) Cu (mare) greutate Si: anevoie. 6 av (Pop; îe) A o duce ~ A-i merge cuiva mai mult rău decât bine. 7 sn (Înv) Târâre (4). 8 sn (Reg; îlav) Pe ~ Trăgând pe jos (după sine). 9 sn (Reg; îlav) De-a ~ul Târându-se pe jos. 10 sn (Buc; îlav) Cu ~ul Cu totul. 11 sm (Reg; în descântece) Șarpe. 12 sn (Reg) Buștean târât din pădure. 13 sn (Îrg) Sarcină de nuiele, de lemne, de paie care se transportă prin târâre (1). 14 sn (Reg) Unealtă cu ajutorul căreia se trag paiele de la mașina de treierat, formată dintr-un triunghi legat cu o funie, de care trag caii sau dintr-un lanț care se înfășoară peste grămada de paie și este tras de boi. 15 sn (Reg) Laț de funie cu care se prinde o căpiță pentru a fi transportată. 16 sn (Înv) Creangă pe care se transportă fânul prin târâre (1). 17 sn (Înv) Cantitatea de fân transportată cu târâșul (16). 18 sm (Reg) Târlic (3).

TÂRẤȘ adv., târâșuri, s. n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Târâre. – Târî + suf. -iș.

TÂRÂȘ adv. 1) Târând pe jos; trăgând după sine. 2) Târându-se pe pământ pentru a nu fi văzut. 3) Târând cu greu picioarele. 4) fig. Cu greu; anevoie. ◊ ~-grăpiș cu mare greutate. /a târî+ suf. ~iș

TÎRÎ́Ș1 adv. (Uneori cu elipsa verbului) 1. Tîrînd pe jos, trăgînd după sine. [Cîinii] luau oaia și o duceau tîrîș. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 51. Cu coșul într-o mînă, iar cu urciorul de apă într-alta, tîrîș după dînsa, merse drept la lumina ce zărise. ISPIRESCU, L. 396. S-arată... vulpea cu coada tîrîș. ODOBESCU, S. III 42. 2. Tîrîndu-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcînd picioarele (din lipsă de putere). Agenți de la posturile de comandă, urcînd tîrîș, aduceau ordine. CAMILAR, N. I 48. Mantu Miu se întoarse la matahala împușcată, care trecuse tîrîș printre tovarăși. GALACTION, O. I 271. Ne luăm tîrîș, cu moș Bodrîngă cu tot, și ne băgăm într-o cinstită crîșmă. CREANGĂ, A. 96. ♦ Fig. Cu greu. Lucrarea o să meargă greu. Tîrîș o să meargă. V. ROM. noiembrie 1950, 36. ◊ Loc. adv. Tîrîș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie; cu chiu cu vai. Își făcu apoi loc... îndreptîndu-se așa tîrîș-grăpiș, cătră sprînceana cea de dîmb. MIRONESCU, S. A. 120. Tîrîș-grăpiș, scoborîrăm Gitioara și ne trezirăm în fundul strîmt, al unei văi. HOGAȘ, M. N. 208. Am învățat c-un profesor în casă și, tîrîș-grăpiș, am isprăvit liceul. VLAHUȚĂ, O. A. II 250.

tărîș adv. tărîndu-se: tărîș-grăpiș, cu mare greutate. [Lit. tărîndu-se și agățându-se ca o grapă].

2) tîrî́ș adv. (d. tîrăsc). Vest. Tîrînd saŭ tîrîndu-te: l-am adus tîrîș, am mers tîrîș. Tîrî́ș-grăpíș (d. tîrăsc și grapă), cu mare dificultate: am ajuns tîrîș-grăpiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRÂȘ adv. (înv.) grăpiș. (Merge ~.)

TÎRÎȘ adv. (înv.) grăpiș. (Merge ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sabie-târâș expr. (deț.) om condamnat pentru omor deosebit de grav.

Intrare: târâș (adv.)
târâș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • târâș
  • târâ
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târâș (adv.)

  • 1. Târând pe jos, trăgând după sine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • [Câinii] luau oaia și o duceau tîrîș. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 51.
      surse: DLRLC
    • Cu coșul într-o mînă, iar cu urciorul de apă într-alta, tîrîș după dînsa, merse drept la lumina ce zărise. ISPIRESCU, L. 396.
      surse: DLRLC
    • S-arată... vulpea cu coada tîrîș. ODOBESCU, S. III 42.
      surse: DLRLC
  • 2. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Agenți de la posturile de comandă, urcînd tîrîș, aduceau ordine. CAMILAR, N. I 48.
      surse: DLRLC
    • Mantu Miu se întoarse la matahala împușcată, care trecuse tîrîș printre tovarăși. GALACTION, O. I 271.
      surse: DLRLC
    • Ne luăm tîrîș, cu moș Bodrîngă cu tot, și ne băgăm într-o cinstită crîșmă. CREANGĂ, A. 96.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat Cu greutate, cu dificultate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Lucrarea o să meargă greu. Tîrîș o să meargă. V. ROM. noiembrie 1950, 36.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Târî + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09