14 definiții pentru tânăr (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără.Lat. *tenerus (= tener).

TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără.Lat. *tenerus (= tener).

tânăr, ~ă [At: PSALT. HUR. 124v/11 / V: (îrg) tin~, tiner, (înv) ~ner, (reg) tan~ / Pl: tineri, tinere, (reg) ~i, ~e / E: ml tener] 1-2 smf, a (Persoană) care este, ca vârstă, între adolescență și maturitate Si: june, (îvr) tineriu, (reg) tretin (3). 3-4 smf (Îljv) De ~ (Care este) din fragedă vârstă. 5 sm (Înv) Copil1 (3). 6 a (D. animale) Care de-abia a ajuns la maturitate. 7 a Format din tineret (1). 8 a Care este caracteristic unui om neajuns la maturitate. 9 a Care aparține unui om neajuns la maturitate. 10 a Care denotă tinerețe (1). 11 a (D. vârstă, ani etc.) Care ține de tinerețe (1) Si: tineresc (1). 12 a (D. carne) Care provine de la animale tinere (6) Si: fraged. 13 a (D. plante) Care nu a ajuns la maturitate. 14 a (D. păduri, livezi etc.) Care este format din plante neajunse la maturitate. 15 a (D. părți ale plantelor) Care se află la începutul dezvoltării. 16 a Care există de puțină vreme Si: nou, recent. 17 a (Îvr; îs) Lună ~ă Lună nouă. 18 a (Înv; îs) An ~ Ziua de 1 septembrie, când începe anul calendaristic bisericesc. 19 a (Reg; îs) Duminica ~ă Prima duminică după ce apare luna nouă. 20 a (D. persoane) Care este mai puțin înaintat în vârstă decât persoanele cu aceeași funcție, ocupație etc. 21 a (D. persoane) Care este numit recent într-o funcție. 22 a (D. vin) Care face parte din recolta anului în curs sau a anului imediat anterior. 23-24 smf, a (Reg) (Persoană) de curând căsătorită. 25 sms (Reg) Mire. 26 sfs (Reg) Mireasă. 27 smf (Reg; lpl, m) Miri.

tânăr a. puțin înaintat în vârstă: băiat tânăr. [Lat. TENERUM, fraged, plăpând], ║ m. cel ce nu e înaintat în vârstă.

TÎ́NĂR2, -Ă, tineri, -e, s. m. și f. (În opoziție cu bătrîn) Persoană între copilărie și maturitate; persoană care nu e înaintată în vîrstă, care nu e matură. V. adolescent. În prag, venind dinspre terasă, apăru un tînăr ca de treizeci de ani. CAMIL PETRESCU, N. 131. Tînărul se zăpăci de tot, ascultînd destăinuirile atît de intime. REBREANU, R. I 30. Închis într-o chilie... zăcea frumosul tînăr de optsprezece ani. CARAGIALE, S. N. 163. Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tấnăr adj. m., s. m., pl. tíneri; adj. f., s. f. tấnără, pl. tínere

tânăr adj. m., s. m., pl. tíneri; f. sg. tânără, g.-d. art. tínerei, pl. tínere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂNĂR adj., s. 1. adj. v. nevârstnic. 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fercheș.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea când eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.)

TÎNĂR adj., s. 1. adj. mic, nevîrstnic. (Mold., Bucov., Transilv. și Maram.) brudiu, brudnic. (E încă ~, nu cunoaște viața.) 2. adj. crud, fraged. (Plantă ~.) 3. s. adolescent. (Un ~ fercheș.) 4. s. (fam.) june, (înv.) cocon. (Pe vremea cînd eram ~.) 5. s. fecior, flăcău, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.)

Intrare: tânăr (s.m.)
substantiv masculin (M30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânăr
  • tânărul
  • tânăru‑
plural
  • tineri
  • tinerii
genitiv-dativ singular
  • tânăr
  • tânărului
plural
  • tineri
  • tinerilor
vocativ singular
  • tânărule
  • tinere
plural
  • tinerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tânăr, -ă (persoană) tânără

  • 1. Persoană, prin generalizare ființă, care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: tinerior, -oară attach_file 4 exemple
    exemple
    • În prag, venind dinspre terasă, apăru un tînăr ca de treizeci de ani. CAMIL PETRESCU, N. 131.
      surse: DLRLC
    • Tînărul se zăpăci de tot, ascultînd destăinuirile atît de intime. REBREANU, R. I 30.
      surse: DLRLC
    • Închis într-o chilie... zăcea frumosul tînăr de optsprezece ani. CARAGIALE, S. N. 163.
      surse: DLRLC
    • Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179.
      surse: DLRLC

etimologie: