tâmplă (bis.)

tâmplă (bis.)

  • 1. Perete de lemn împodobit cu icoane, care desparte altarul de restul bisericii.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: catapeteasmă iconostas 2 exemple
    exemple
    • O minunată tîmplă de icoane ce migălisem în tinerețe. M. I. CARAGIALE, C. 23.
      surse: DLRLC
    • Păretele ce vine-n fața tîmplei... prezentă mult interes prin portretele domnești. ODOBESCU, S. I 413.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină templa (= templum)
    surse: DEX '09
  • limba greacă templon
    surse: NODEX

4 definiții

tîmplă (-le), s. f. – Iconostas. Lat. templum, prin intermediul mgr. τέμπλον „iconostas” (Roesler 577; Tiktin), cf. v. sb. templa, templo (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 411; Vasmer, Gr., 140), alb. templë. Der. directă din lat. (Pușcariu 1730; Șeineanu, Semasiol., 39; REW 8630; Pascu, I, 169; Iordan, Dift., 108; Rohlfs, Differenzierung, 69) ar conveni mai bine din punct de vedere fonetic, dar lasă fără explicație exactă coincidența semantică cu mgr. Este de presupus că vechile iconostase erau simple ziduri despărțitoare sau baluștri, de unde sensul de „grindă, bîrnă”, pierdut în cuvîntul rom., dar conservat în mr. templă „bîrnă”. De aici tîmplar, s. m. (dulgher), pe care Tiktin și Candrea îl explică prntr-un sens primordial de „slujbaș care face iconostase”. – Der. tîmplăresc, adj. (de tîmplar); tîmplări, vb. (a îndeplini meseria de tîmplar); tîmplărie, s. f. (dulgherie).

tâmplă f. iconostas. [Lat. TEMPLA = TEMPLUM: românește cu sensul restrâns].

2) tî́mplă f., pl. e (lat. tĕmpla, pl. d. templum, templu; it. tempio, pv. fr. cat. temple; ngr. témplon). Vest. Lemnăria care desparte altaru de public, numită și catapeteazmă. (Ĭa [!] e poleită și ornată cu icoane. Are în mijloc o ușă cu doŭă canaturĭ numită porțile împărăteștĭ și doŭă ușĭ laterale cu un singur canat).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TÎ́MPLĂ s. (BIS.) catapeteasmă, iconostas, (pop.) peréte, (înv. și reg.) prăznicár, (Transilv.) fruntár. (~ în bisericile ortodoxe.)

Intrare: tâmplă (bis.)
tâmplă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tâmplă tâmpla
plural tâmple tâmplele
genitiv-dativ singular tâmple tâmplei
plural tâmple tâmplelor
vocativ singular
plural

7 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

TẤMPLĂ2, tâmple, s. f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum).

TẤMPLĂ2, tâmple, s. f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum).

TÎ́MPLĂ3, tîmple, s. f. Catapeteasmă. O minunată tîmplă de icoane ce migălisem în tinerețe. M. I. CARAGIALE, C. 23. Păretele ce vine-n fața tîmplei... prezentă mult interes prin portretele domnești. ODOBESCU, S. I 413.

tấmplă s. f., g.-d. art. tấmplei; pl. tấmple

tâmplă (parte laterală a capului, catapeteasmă) s. f., g.-d. art. tâmplei; pl. tâmple

TÂMPLĂ s. v. iconostas.

TÂMPLĂ1 ~e f. înv. Perete de lemn împodobit cu icoane, care desparte altarul de restul bisericii; iconostas; catapeteasmă. [Sil. tâm-plă] /<gr. templon