SUZERAN, -Ă, suzerani, -e, s. m., adj. 1. S. m. (În Evul Mediu) Mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare. – Din fr. suzerain.

suzeran, ~ă [At: AR (1829) 39¹/47 / V: (îvr) ~ren, suseren smf, a / Pl: ~i, ~e / E: fr suzerain] 1 sm (În evul mediu) Mare senior în raport cu semenii care depindeau de el în temeiul relațiilor de vasalitate Vz suveran² (2). 2 a (D. curți domnești, d. putere etc.) Care se referă la suzeran (1) sau la suzeranitate (1). 3 a Care aparține suzeranului sau suzeranității. 4 a (D. state) Care exercită autoritate asupra unui stat mai slab, impunând politica internă și externă a acestuia și pretinzându-i anumite obligații.

SUZERAN, -Ă, suzerani, -e, s. m., adj. 1. S. m. (În evul mediu) Mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare. – Din fr. suzerain.^[1]

SUZERAN², -Ă, suzerani, -e, adj. (Despre state) Care exercită autoritate asupra unui stat mai slab, amestecîndu-se în politica internă a acestuia și impunîndu-i anumite obligații politice și financiare.

SUZERAN s.m. Mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. // adj. (Despre state, națiuni etc.) Care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat (vasal), amestecîndu-se în treburile lui interne. [Cf. fr. suzerain].

SUZERAN, -Ă I. s. m. mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. II. adj. (despre state, națiuni) care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat. (< fr. suzerain)

SUZERAN² ~ă (~i, ~e) (despre state) Care își exercită influența asupra altui stat, aflat în raport de vasalitate cu acesta. /<fr. suzerain

*suzerán, -ă adj. (fr. suzerain, îld. suserain, derivat d. sus, după modelu luĭ souverain, suveran). Care poseda un féud de care depindeaŭ alte feude: senioru suzeran. Subst. Senior, cel căruĭa se supuneaŭ vasaliĭ.

suzeran (care exercită autoritate, mare senior) adj. m., s. m., pl. suzerani; adj. f. suzerană, pl. suzerane

suzeran adj. m., s. m., pl. suzerani; adj. f. suzerană, pl. suzerane

suzeran s. m., adj. m., pl. suzerani; f. sg. suzerană, pl. suzerane

suzeran.